Tuesday, July 19, 2022

70 de Ani

Câte nu se întâmplă în 70 de ani?  Generații multiple se nasc și mor ... 

Cam așa arăta lumea în luna iulie din 1952: 


  • Cea de-a XV-a Olimpiadă de vară începea în Helsinki, Finlanda

  • Un cutremur de 7,8 pe scara Richter omorâse 14 oameni în California

  • Polonia adopta noua constituție comunistă

  • Se înregistra un record de 44 de grade Celsius în statul Georgia, Statele Unite

  • Avea loc primul zbor non-stop peste Oceanul Pacific

  • Canada aproba să se scoată monezi de aur de 5, 10 și 20 de dolari

  • Avea loc primul zbor non-stop cu elicopterul deasupra Oceanului Atlantic


Astăzi, Polonia și țările fostului bloc comunist sunt democrate și comunismul a fost scos, mai mult sau mai puțin complet, din conducerea majorităților țări est-europene. Zburăm cu rachetele pana la Luna și poate mai departe, curând. Temperaturile de 44 de grade sunt la ordinea zilei peste tot în lume, pentru că planeta se înfierbântă rapid. 


1952 - 2022 - 70 de ani si incă ... numărăm în continuare ...


O viață de om. Viața ta! 


Așa cum multe s-au întâmplat, și bune și rele, în viața Pământului, așa s-au întâmplat și în viața ta: multe, și bune și rele. Așa cum îți place ție la orice moment de răscruce, ca să “tragem linia și să facem totalul” ... poți fi mândru de multe. Câteva realizări care-mi vin în minte acum: 


  • O căsnicie de 48 de ani

  • Doi copii - mai mult sau mai puțin (eu cred ca mai mult - :-) ) reușiți

  • Doi nepoți și mai reușiți

  • Multiple cariere în care te-ai implicat total și din care ai plecat lăsând mereu loc de un “bună ziua” 

  • O casa mare, asa cum ti-ai dorit de cand erai mic

  • Nenumărați prieteni și cunoștințe care te respecta și unii chiar care te iubesc

  • Călătorii peste Atlantic de vreo două ori

  • Călătorii în Europa de vreo trei ori.


Dar în afara reusitelor materiale, mai importante sunt cele spirituale și de inimă: 


  • Ai supraviețuit comunismul cu un caracter nepătat. Cel puțin din ceea ce ne-ai învățat pe noi, câteodată doar în șoaptă și cu ușile închise, mereu am știut care e traiectoria corectă a adevăratei libertăți - de gândire, de convingeri, de cunoaștere și de informare ... 

  • Impresii nenumărate pe care le-ai lăsat în viața oricărui om care te-a cunoscut chiar și pentru două minute! Nu ai trecut niciodată neobservat și mereu ai impresionat în bine. 

  • Un umor singular și original care îți aparține și la care apelează mulți în ceasuri de tristețe.

  • Rude, fini și prieteni apropiați care te respectă și te iubesc pentru că i-ai îndrumat și ocrotit ca pe copiii tăi

  • O onestitate și verticalitate de caracter față de toți, în orice situație - toți cunoaștem foarte bine și avem încredere în cuvântul tău. 


... acestea constituie doar vârful icebergului care ești tu, tata drag. 


În ziua această aniversară, de mare însemnătate pentru familia ta, dar mai ales pentru tine, zi pe care mulți poate nu ti-o dădeau, sunt fericită că ești cu noi și că pot fi cu tine. Sunt fericită că și eu, pentru care toți au prezis un sfârșit timpuriu, la fel ca și al tău, sunt încă aici, pe pământ și pot fi alături de tine. 


Astăzi mi-aduc aminte de tot ce m-ai învățat și nu-mi doresc nimic altceva decât să te asculți pe tine însuți, să-ți asculți sfaturile și să le urmezi! Ai avut mereu sfaturi minunate pentru noi toți - care ne-au adus cu succes unde suntem astăzi. Aș vrea să asculți măcar de jumate din ele pentru binefacerea ta: sfaturi de sănătate, de cât este de important să ai grijă de tine și să te respecți; de cât este de important să faci tot ce este posibil ca să fii independent. Aș vrea să îți amintești când mergeam la spital la București când eram mică și-mi ziceai că trebuie să fiu tare și să nu mă tem de medici și să lupt cu boala. Și mergeam din doctor în doctor până am găsit o soluție, cât se putea atunci, să ... luptăm cu boala. 


As vrea sa te asculți și să-ți dai seama cât ești de scump și neprețuit pentru noi toți. Știu că vorbesc pentru noi toți când spun că cel mai mare cadou pe care poți să ni-l faci este să ne rămâi aproape și-n putere cât mai mult posibil. Eu una abia aștept să celebrăm și 75  si 80 și așa mai departe ... de ani împreună. Doamne ajută! 


Astăzi, sper că vei găsi în jurul tău dragostea și umorul pe care le-ai răsădit și răspândit o viață întreagă și pe care ți le oferim din inimă înapoi și însutit. 


Îți mulțumim pentru tot, dar în primul rând îți mulțumim că ești cu noi! 


Te iubim mult! 


La mulți ani!  

Monday, July 04, 2022

A Different Kind of Independence Day

We went to a neighborhood Independence Day party last night. Everyone decked in their best red-white-and-blue attire. There were vanilla cream puffs and strawberries, summer cocktails and free beer - all the American staples of a good summer bbq. 


We even had a DJ and people danced. It was great fun. 


It was supposed to be great fun, that is, until you started to think about it for a minute. I had been thinking about it for days, weeks in fact. I had been thinking about how this year, in particular, I don’t have anything to celebrate on July 4th. What am I to celebrate? The loss of freedom that I feel every day? The corner of the world that I am in that is shrinking as I see it? 


Waking up this weekend, every day, I have been opening the news with fear: I know the weekend is full of parades and community events. I am opening the news thinking “I wonder how many mass shootings we’ll have today?” That’s no reason for celebration. 


The DJ opened his set with the “God Bless America” song. The lyrics went something like this and some people swayed and sang along: “I’m proud to be an American where at least I know I’m free” - and all I could do was to look around and say “Well, I am an American and I don’t feel all that free. Our black neighbors don’t feel free. Our gay friends don’t feel so free. What is this day for and who is supposed to celebrate it, exactly? White straight men, maybe, even those ...?” It’s harder and harder to drink to that ...


Earlier in the year I bought a cute summer top that is more or less patriotic - especially for this neighborhood party last night. But I could not bring myself to wear it. I could not let my eyes bleed with donning the colors Americans feel so much pride about on my body. At least I have that freedom for now, to wear what I want and the patriotic attire was not mandatory. 


I know things are so much worse elsewhere, but it’s still gut-wrenching to witness the one country in the world that consistently has sent their men and women to die protecting other countries’ democracies (or so we’re told) botch a little bit of its own democracy. Every. Single. Day. I thought it was painful to be born in bondage and un-freedom, in the middle of the Romanian communist era. But it is infinitely more heart-breaking and painful to lose the freedom you had. The freedom you moved hell and high water to get and protect (by voting if nothing else). The freedom you’ve built your life on.  


This year, I cannot “celebrate” in the proper sense of the word. It’ll be a low key, just-the-two of us kind of celebration on this day, outside of that neighborhood party which we joined to say hi to friends. The patriotic napkins laying on my table are just for those people like me, who dreamed about what this country could be. For those people who came here full of hope, hoping, banking on freedom and who feel hurt and cheated and wronged. Also for the people who are born here and who are wronged by this politocracy without end in sight. Make no mistake: there is no democracy (the word “demos” means “people” in Greek) in America. What rules this country is the almighty dollar and the people in high-places on the political ladder. I thought, like millions of others, that “we the people” can make a country. But alas we have been lied to ... 


This year, I am wearing black for Independence Day and thinking of Mr. Johnny Cash. If I could sing along to a song, I’d sing this one, with a small change: 


“I wear the black for the poor and the beaten down

Livin' in the hopeless, hungry side of town

I wear it for the prisoner who is long paid for his crime

But is there because he's a victim of the times


Well, we're doin' mighty fine, I do suppose

In our streak of lightnin' cars and fancy clothes

But just so we're reminded of the ones who are held back

Up front there ought to be a Girl In Black


And I wear it for the thousands who have died

Believin' that the Lord was on their side

I wear it for another hundred thousand who have died

Believin' that we all were on their side


Well, there's things that never will be right I know

And things need changin' everywhere you go

But 'til we start to make a move to make a few things right

You'll never see me wear a suit of white


Ah, I'd love to wear a rainbow every day

And tell the world that everything's okay

But I'll try to carry off a little darkness on my back

'Til things are brighter, I'm the Girl In Black”


Someone smarter than me said it best: there is quite “a distance between the American Dream and the American reality ...”  nowadays. (Bruce Springsteen while speaking to Barack Obama).