Wednesday, September 20, 2023

La 70 de Ani - o Retrospectivă


Sascut, județul Bacău, 21 septembrie 1953. O zi de toamnă, probabil blândă și senină în care albastrul nepătat al cerului urma să se reverse în ochii tăi care abia se deschideau către lume. 


Maia a zis că te-ai născut după o nuntă la care venise din Timișoara, unde locuiați atunci, doar pentru un weekend. Dar viața nu te-ntreabă când vrei să vii - așa cum nu te întreabă când vrei să pleci. Soarta a vrut să fii născută în Moldova, vatra străbunilor tăi, chiar dacă părinții trăiau la celălalt colț de țară la acea vreme. 


Erau frământări mari în lume, în 1953 - Stalin abia murise, războiul din Coreea se termina și americanii plecau acasă cu coada între picioare. Așa cum o vor face de repetate ori de atunci înainte. Gheorghe Gheorghiu-Dej era prim-ministrul Republicii Populare Române și încă nu se transformase în oraș. 1953 pare cu o veșnicie în urmă. Dar sunt de fapt doar 70 de ani!


E mult? E puțin? Mie mi se pare cât o clipă! 


Mă strădui sa găsesc cuvinte potrivite pentru așa o ocazie de imensă! Și mărturisesc că mi-e greu. Cum sa sumezi doar în câteva cuvinte omul care ți-a dat viață și fără de care nu ai fi existat? Dar încerc sa merg înapoi pe drumul memoriei și să pun pe hârtie (virtuală) câteva gânduri despre cea mai importantă femeie din viața mea! 


Ai fost cu mine toată viața mea, de la prima răsuflare și până azi. Și în zi de celebrare mi-aduc aminte de toate zilele frumoase și de cele mai puțin frumoase pe care le-am împărtășit. Pentru că viața nu e făcută doar din fericire. Amar și tristețe există pentru a ne aminti cât de sfinte și binecuvântate sunt zilele senine! Așa e rostul lumii ... decis de o putere mai mare decât noi. 


Serbările de sfârșit de an când îmi făceai coronița pentru premiul întâi. Zilele toride de vară când mergeam la mare și mă forțai să stau la plajă ca “să prind culoare”. Serile reci și întunecate de iarnă, când eram prin clasa întâi și mă învățai să împletesc: “un ochi pe față, unul pe dos.” 


Lecțiile de viață pe care mi le dădeai de obicei în bucătărie unde petreceai cea mai mare parte din timpul în care nu erai la servici. Mai ales mi-aduc aminte când mi-ai dat să curăț primul meu morcov, când locuiam la Târgu Frumos. Țin minte cum m-ai avertizat că sigur o să mă tai și că trebuie să fiu atentă. Eu, încăpățânată cum sunt, am zis că nu mă tai, lasă-mă să curăț eu. Și bineînțeles că m-am tăiat. Dar am învățat cum să țin un cuțit de atunci. Și așa ai fost mereu: alături de mine, veghind, îndrumând, dar dându-mi libertatea să încerc viața în felul meu. 


Mi-aduc aminte multele excursii pe care le-am făcut împreună, când am mers împreună la Durău când am terminat clasa a 10-a în care ai mers doar din întâmplare, fără a planui dinainte. Apoi toate excursiile în America atunci când ai venit să vezi viața pe care mi-am făcut-o aici: Myrtle Beach, Atlanta, Las Vegas, Monument Valley, Parcul Arcurilor din Utah, Barajul de la Hoover Dam, Salt Lake City, cutreierând cramele și degustând vinuri în Carolina de Nord și Virginia ... Când ai venit la Summerfield și l-ai crescut pe Gypsy dintr-o mână de pisic. Gypsy pe care de fapt tu l-ai și “botezat”. Când ai venit în Utah și m-ai vegheat la spital, după operația de inimă.  Amintiri de neuitat care mi se par ca s-au întâmplat ieri ... 


Astăzi, de ziua ta, când vremurile ți se par triste, când marea dragoste a vieții tale te veghează de sus, și nu din dreapta ta, îți aduc aminte că ești înconjurată de dragostea noastră. Nu putem aduce niciodată trecutul în prezent și nu-l putem duplica în viitor. Tot ce putem face este să privim înainte, și să încercăm să creăm în continuare amintiri frumoase împreună. 


Maia ne spunea ca te-ai nascut dansând, a doua zi după o nuntă. Așa aș vrea să te vedem mereu: dansând și zâmbind și bucurandu-te de muzică, de familie, de viață ...  


Mom, te iubim mai mult decât o pot spune în cuvinte. Când mă uit la cei 70 de ani (48 dintre ei din amintire, și restul din poveștile altora) sunt uimită de câte au trecut peste tine și prin câte ai trecut, fizic, psihic, și emoțional. Cât de mult te-ai schimbat și totuși cât de mult ai rămas aceeași femeie frumoasă, puternică, și de bază care ai fost mereu - un exemplu de tenacitate, ambiție, inteligență, circumspecție, și onestitate. 


Sper din tot sufletul că astăzi să te uiți în urmă și să nu plângi după toată fericirea care a fost odată și care poate ți se pare astăzi estompată, ci să te bucuri că ești alături de cei care te iubesc, și să zâmbești la gîndul posibilităților vieții care vor veni ... 


Ce a fost nu mai poate fi, dar astăzi deschizi o nouă decadă, un nou capitol, și îți dorim să-l umpli cu speranță, sănătate, și lumină ... 


Acuma când la multele atribute ți se adaugă și înțelepciunea, sper să o folosești pentru a-ți găsi în continuare făgașul tău spre zile bune, ca să ne bucuri mulți, mulți ani de acum înainte cu prezența ta minunată, precum o floare de câmp supraviețuiește extraordinar furtunilor și rămâne mereu verticală,  învingătoare și parcă mai proaspătă, în câmpul dur și aspru al vieții.  


Te iubim și vrem sa te știm puternică așa cum ai fost mereu ... Uită-te în adâncul inimii tale și găsește comoara de neprețuit care ești ... și care ne ești tuturor ... 


La mulți ani! 



16 aprilie 2010 - ziua cea mai fericită din viața mea, ziua nunții.
Te iubesc!