M-am gandit ca nici o zi nu e mai buna sau mai sigura ca ziua de azi, si, fara intarziere aditionala, azi inaugurez o serie de bloguri pe care le voi numi simplu “Zile de nastere”, sau “birthdays”. In ultimii doi ani, am ajuns la concluzia facila (asa sunt eu, mai inceata, ce sa spun?!) ca singurele entitati prentru care merita sa ne “consumam” sunt cei apropiati, mai ales cei care ne iubesc si pe care ii iubim.
Ca sa ii pretuiesc pe cei dragi mie si sa ii imortalizez pentru cei care vor veni dupa noi, voi scrie cateva randuri aici, in semn de “la multi ani”, atunci cand le celebram ziua de nastere si intreaga existenta. Deci azi incep aceasta serie cu ziua tatei.
Astazi tata are 67 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu. In ultimele cateva zile ma gandesc mult la “excursia” lui prin viata - el iti va spune ca e “mic, nacajit, si nu il ia nimeni in seama.” Desigur, pentru mine, ca de altfel pentru toti cei care il cunosc, nu e deloc asa. Pentru noi e o mare prezenta si un mare spirit care ne umple viata si zilele de cand ne stim! Un opinionat, indrumator, vorbaret nevoie mare (si-a mostenit mama in ale graiului), un spiritualist si putin cinic. Cu siguranta nu o persoana care nu e bagata in seama.
Pentru ca si el o face in orice ceas aniversar de “privit in urma”, ma gandesc astazi la toate lucrurile pe care le-a realizat in viata asta desi cateodata nu isi da singur laudele de rigoare. Cateva din ele: o familie frumoasa care il respecta si iubeste; o cariera diversa; relatii si cunostinte mai mult decat ii incap in orice agenda de nume; calatorii prin lume: a vazut orizonturile Romaniei si nu numai - si ale Europei de Vest, de Sud, Americii si Canadei; o cultura generala de invidiat - el e lumina mea calauzitoare in ale muzicii “de calitate”, cum o numeste el; si nu il ultimul rand: desi 67 nu e o varsta inaintata, e o reusita imensa in familia noastra - tatal lui s-a stins la doar 62 de ani. As putea continua cu realizarile dar va dati cam seama care sunt, mai ales daca il cunoasteti.
Pentru mine, ca prima lui fiica, cel mai important e faptul ca are o inima imensa. Nu conteaza ce spune si cat de certaret este, la sfarsitul oricari conversatii, mai mult sau mai putin aprinse, ii transpare inima lui buna, blanda, plina de compatimire si generozitate.
Cand era mai tanar era un fumator agresiv - mama spunea ca isi aprindea o tigara de la tigara precedenta, si ca avea cate o tigara aprinsa in fiecare camera din casa. Cand aveam vreo 14 ani s-a lasat de fumat dintrodata. Nu asa cum auzi pe altii ca “o raresc intai” si apoi se lasa de tot. Nu, el s-a lasat brusc! Si cand ne spune motivul, este acesta: pentru ca i-am cerut bani sa ma duc la film cu prietenii mei (aveam 14 ani si incepusem si eu sa mai ies de sub aripa lor) si a zis ca nu are de unde sa-mi dea. Si in momentul ala si-a dat seama ca el “arde banii” pe tigari si nu are bani sa ii dea copilului sau pentru “cultura” si pentru a-si face un grup de prieteni. Pentru mine episodul asta dovedeste dragostea lui pentru cei de langa el si mai ales pentru cei care depind de el: nu s-a lasat de fumat pentru sanatatea lui; s-a lasat si de fumat din dorinta de a se imparti si de a-si imparti banii cu cei apropiati si care poate aveau mai multa nevoie decat el.
Sutele de cunostinte pe care le are si prietenii care i-au fost loiali toata viata stiu ca niciodata nu spune “nu” nimanui. Mereu vrea sa ajute, de unde si cum poate, si niciodata nu inchide usa nimanui. Nici cand isi pereclita propria siguranta si securitate nu se dadea inapoi din a ajuta pe altii ...
O alta caracteristica de neuitat care il defineste este un umor debordant. Azi, cand l-am sunat sa ii transmit urarile de rigoare a vorbit din gluma in gluma printre propozitiile mele. De la pilda la banc m-a purtat, razand ghidus. Va ramane mereu in minte tuturor ca cea mai buna gazda pentru orice fel de petrecere, pentru doua lucruri: mancare delicioasa pe care o pregateste cu o pasiune impetuoasa si sincera, si un umor copios.
Tata e un om pe care il intalnesti odata si nu il uiti. Are un dar de a se face memorabil mai mult decat orice alta fiinta umana pe care am cunoscut-o vreodata. Cand scriu aceste randuri simt o mandrie aproape perversa, nerusinata ca suntem din acelasi calapod! Din pacate nu am mostenit decat o molecula din altruismul lui neconditionat.
Ii doresc multi ani sanatosi, puternici si rabdatori. Acum cand corpul poate il ajuta mai putin, si rabdarea se tine de un fir de par, acum cand distantele i se par poate mai mari pentru ca nu le mai poate ajunge, ii doresc rabdare si sa se uite mereu in interior, sa isi priveasca mereu inima dogoritor de calda, ca o zi de iulie, care il ajuta inca sa fie fericit si sa ne faca si pe noi toti la fel. Inca o mai are, inca il mai poarta spre cel de al 68-lea an, si mai departe ...
Ca sa ii pretuiesc pe cei dragi mie si sa ii imortalizez pentru cei care vor veni dupa noi, voi scrie cateva randuri aici, in semn de “la multi ani”, atunci cand le celebram ziua de nastere si intreaga existenta. Deci azi incep aceasta serie cu ziua tatei.
Astazi tata are 67 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu. In ultimele cateva zile ma gandesc mult la “excursia” lui prin viata - el iti va spune ca e “mic, nacajit, si nu il ia nimeni in seama.” Desigur, pentru mine, ca de altfel pentru toti cei care il cunosc, nu e deloc asa. Pentru noi e o mare prezenta si un mare spirit care ne umple viata si zilele de cand ne stim! Un opinionat, indrumator, vorbaret nevoie mare (si-a mostenit mama in ale graiului), un spiritualist si putin cinic. Cu siguranta nu o persoana care nu e bagata in seama.
Pentru ca si el o face in orice ceas aniversar de “privit in urma”, ma gandesc astazi la toate lucrurile pe care le-a realizat in viata asta desi cateodata nu isi da singur laudele de rigoare. Cateva din ele: o familie frumoasa care il respecta si iubeste; o cariera diversa; relatii si cunostinte mai mult decat ii incap in orice agenda de nume; calatorii prin lume: a vazut orizonturile Romaniei si nu numai - si ale Europei de Vest, de Sud, Americii si Canadei; o cultura generala de invidiat - el e lumina mea calauzitoare in ale muzicii “de calitate”, cum o numeste el; si nu il ultimul rand: desi 67 nu e o varsta inaintata, e o reusita imensa in familia noastra - tatal lui s-a stins la doar 62 de ani. As putea continua cu realizarile dar va dati cam seama care sunt, mai ales daca il cunoasteti.
Pentru mine, ca prima lui fiica, cel mai important e faptul ca are o inima imensa. Nu conteaza ce spune si cat de certaret este, la sfarsitul oricari conversatii, mai mult sau mai putin aprinse, ii transpare inima lui buna, blanda, plina de compatimire si generozitate.
Cand era mai tanar era un fumator agresiv - mama spunea ca isi aprindea o tigara de la tigara precedenta, si ca avea cate o tigara aprinsa in fiecare camera din casa. Cand aveam vreo 14 ani s-a lasat de fumat dintrodata. Nu asa cum auzi pe altii ca “o raresc intai” si apoi se lasa de tot. Nu, el s-a lasat brusc! Si cand ne spune motivul, este acesta: pentru ca i-am cerut bani sa ma duc la film cu prietenii mei (aveam 14 ani si incepusem si eu sa mai ies de sub aripa lor) si a zis ca nu are de unde sa-mi dea. Si in momentul ala si-a dat seama ca el “arde banii” pe tigari si nu are bani sa ii dea copilului sau pentru “cultura” si pentru a-si face un grup de prieteni. Pentru mine episodul asta dovedeste dragostea lui pentru cei de langa el si mai ales pentru cei care depind de el: nu s-a lasat de fumat pentru sanatatea lui; s-a lasat si de fumat din dorinta de a se imparti si de a-si imparti banii cu cei apropiati si care poate aveau mai multa nevoie decat el.
Sutele de cunostinte pe care le are si prietenii care i-au fost loiali toata viata stiu ca niciodata nu spune “nu” nimanui. Mereu vrea sa ajute, de unde si cum poate, si niciodata nu inchide usa nimanui. Nici cand isi pereclita propria siguranta si securitate nu se dadea inapoi din a ajuta pe altii ...
O alta caracteristica de neuitat care il defineste este un umor debordant. Azi, cand l-am sunat sa ii transmit urarile de rigoare a vorbit din gluma in gluma printre propozitiile mele. De la pilda la banc m-a purtat, razand ghidus. Va ramane mereu in minte tuturor ca cea mai buna gazda pentru orice fel de petrecere, pentru doua lucruri: mancare delicioasa pe care o pregateste cu o pasiune impetuoasa si sincera, si un umor copios.
Tata e un om pe care il intalnesti odata si nu il uiti. Are un dar de a se face memorabil mai mult decat orice alta fiinta umana pe care am cunoscut-o vreodata. Cand scriu aceste randuri simt o mandrie aproape perversa, nerusinata ca suntem din acelasi calapod! Din pacate nu am mostenit decat o molecula din altruismul lui neconditionat.
Ii doresc multi ani sanatosi, puternici si rabdatori. Acum cand corpul poate il ajuta mai putin, si rabdarea se tine de un fir de par, acum cand distantele i se par poate mai mari pentru ca nu le mai poate ajunge, ii doresc rabdare si sa se uite mereu in interior, sa isi priveasca mereu inima dogoritor de calda, ca o zi de iulie, care il ajuta inca sa fie fericit si sa ne faca si pe noi toti la fel. Inca o mai are, inca il mai poarta spre cel de al 68-lea an, si mai departe ...
La multi ani, tata!
No comments:
Post a Comment