Monday, September 20, 2021

O zi deosebită pentru un om deosebit ...

Putere ... tenacitate ... caracter ... fermitate ... integritate ... – sunt doar câteva virtuți care îmi vin în minte când mă gândesc la mama ...

Mama nu a avut o viață ușoară – spune și ea asta cu orice ocazie care i se ivește...

Nu enumerez aici multele pete negre pe care i le-a aruncat viața în cale încă de când era copil și mai apoi și in anii de adult – cei care o cunosc bine știu povestea ei.

Azi vreau doar sa îmi amintesc de ceea ce ne-a învățat ea pe noi din experiența zilelor ei grele de peste timp, experiență care a format-o în cel mai puternic caracter pe care l-am întâlnit vreodată.

În fiecare moment in care mi-a fost greu in viață, în fiecare clipă când m-am găsit la o răscruce, la o cumpăna, am auzit mereu vocea mamei, aducând-mi mereu aminte să nu mă uit mai departe decât în mine însămi: ca un înțelept budist, mi-aducea mereu aminte că răspunsurile sunt în mine, în sufletul meu, în mintea mea, și nu mai departe ...

Mi-a adus mereu aminte că sunt echipată de la natură (de la ea, mai bine-spus) cu tot ce am nevoie, că sunt puternică și că voi face mereu o alegere bună pentru mine, pentru că sunt înzestrată cu exact ceea ce trebuie să „fac față la tot ce îmi este pus in cale”.

Când o întrebam dacă nu se teme de vreun șef, răspundea cu o seninătate și siguranță de sine de nezdruncinat: “Vai de mine! Dar ce au șefii in plus față de mine? Un titlu? Caracterul, știința și siguranța de sine nu stau într-un titlu! Avem amândoi o facultate, aceeași experiență, un creier, de ce să îmi fie frică?! De un titlu pe care azi îl ai și mâine, nu?”

Astăzi, peste mulți ani, îmi dau seama cât adevăr există în aceste cuvinte!

Ne-a insuflat mereu certitudinea că nu suntem „nici primele și nici ultimele care trec print-o încercare” – și așa prindeam curaj de fiecare dată pentru a merge înainte.

Așa ne-a învățat toată viața: că puterea, siguranța există în noi înșine. Ne-a învățat să credem in autosuficiență mai mult decât in orice,  ne-a învățat că suntem noi înșine in stare să răzbatem prin orice. Nu prin morală a făcut asta, ci prin exemplul ei, prin felul în care a răzbătut ea printr-o viață mult mai grea și amară decât a noastră ar fi putut fi vreodată.

Pe mine, personal, m-a învățat sa mă ascult – să ciulesc urechile la adâncurile ființei mele și să aud ce îmi spune: toate marele alegeri pe care le-am făcut vreodată le-am făcut ascultându-mă pe mine însămi, având siguranța   nu exista dilemă pe care să nu o pot rezolva singură.

Orice dram de curaj, orice credință, orice putere pe care le-am găsit vreodată în mine de-a lungul existenței mele le-am moștenit de la ea.

Dintre toate mamele din lume, poate nu a  fost cea mai “mămoasa” în sensul că nu ne-a alintat, și nu ne-a răsfățat la maxim, dar ne-a dat niște calități  infinit mai importante și de mai mare valoare decât alintul: încrederea în noi înșine, reziliența, curajul fără limite de a crede în puterile proprii, duritatea de a rezista în orice situație – toate acestea ne-au înzestrat cu o armură mult mai importantă și mai indispensabilă supraviețuirii unei vieți care s-a dovedit a fi, pentru noi, uneori nedrepte și alteori aspre, dar foarte adesea singure.

Astăzi, în  ziua când o celebrăm pe mama, cel mai important om de pe pământ pentru mine, simt în fiecare mușchi, în fiecare por, în fiecare celulă puterea și tăria pe care mi le-a transmis, și care vor rămâne și in mine cât timp mai exist.

Mom, nu aș fi putut ajunge nicăieri fără încurajările tale, fără sprijinul pe care ni l-ai dat, chiar și in detrimentul bucuriei tale, an de an, zi de zi, in modul tău tăcut, ferm, și nu in ultimul rând, puternic și impetuos de a fi.

O călăuză neclintită, un far luminos si neșovăitor, un exemplu de calm si putere – ne călăuzești mereu, oriunde ne-am afla, si oricâtă distantă fizică ar exista intre noi ... Ești parte din noi; te auzim, te purtăm și te simțim în fiecare bătaie a inimii; în fiecare respirație ...

Tot ce îmi doresc este să  te asculți pe tine însăți și să iți asculți propriul sfat de a continua să răzbați prin orice durere, si orice obstacol. Astfel, mergând mereu înainte ( „că înapoi nu se mai poate”), să continui să fii cu noi multe, multe, toamne de acum înainte, să ne bucuri cu înțelepciunea ta nesfârșită, lucidă și calmă, să te știm aproape mereu și să ne amintești mereu că totul se poate … pentru noi, dar mai ales, pentru tine.

Te iubim, mom!

Cu mulți ani și multe speranțe înainte ...


Această fotografie e în ziua nunții mele (2010). Mă bucur că o zi atât de importantă și scumpă pentru mine i-a putut oferi mamei ocazia unui zâmbet. Se întâmplă mai rar ... 


No comments: