Ce poti face in viata fara … viata?! Unii oameni ne-au dat educatie, altii fericire, dar doar mama ne-a dat viata. Multi intram in lume fara prezenta tatalui, dar mama ne este mereu alaturi de la prima rasuflare.
Mama e singura care isi sacrifica propria viata timp de 9 luni ca noi sa existam. Azi, de ziua ei, as vrea sa stau un minut sa va povestesc despre ce femeie este mama mea si de ce mi-e la fel de importanta ca si in ziua in care m-a creat. Dar, ... ce pot spune oare despre ea, decat totul?! Nici nu stiu unde sa incep …
De cand ma stiu mama ne repeta ca ne-a dorit mai mult decat orice. A dorit sa fie o mama tanara si ne-a avut de la 22 de ani. Si azi, cand implineste 66, pentru mine ramane tot tanara. Si-a dorit mereu sa ne fie prietena, si asa o percep si azi. Mama mea nu a fost niciodata pentru mine o suveranitate, o forta disciplinara, cineva de care sa imi fie frica sa nu fac boacane, ci un egal. Mereu ne-a privit ca pe egalii ei si din asta am invatat multe, dar mai ales simt de responsabilitate si fermitatea cuvantului dat. Cuvant cinstit, onest si fara ocolisuri.
Petrecem, daca suntem norocosi, mai mult timp pe pamant ca adulti decat ca si copii; si faptul ca ea m-a tratat ca un adult de la inceput m-a ajutat sa fiu mai pregatita pentru viata.
Nu imi imaginez viata mea altfel, cu altfel de mama, decat cu cea pe care mi-a dat-o bunul Dumnezeu. Desi isi exprima dragostea fata de noi prin multe gesturi, poate nu e la fel de romantica, si dragastoasa ca alte mame. Mama mea e mai cerebrala si mai serioasa. Dar pe langa dragostea care la ea vine firesc, ne-a dat o temelie mult mai puternica si mai permanenta: un exemplu de tarie, putere, cinste si dreptate, si o independenta totala sa fim cine vrem.
Mereu am stiut ca ne va apara si ne va sustine pentru ca ne e cea mai mare fana in tot ce facem. Chiar daca nu e demostrativa, ochii ei frumosi, mari, albastri, sinceri, calmi ca un lac cristalin si netulburat in lumina verii, ne asigura ca ne sustine si ne indruma tacit. Modul ei de exprimare e tacut, modest, dar ferm si consecvent. Ca si mintea ei frumoasa, e lucida, si dragostea ei consta mai mult in fermitatea convingerilor si sinceritatea indrumarii decat in efluvii sentimentale …
Poate nu e o mama care ne-a tinut de mana la fiecare pas. Dar ne-a dat drumul in viata sa mergem pe picioarele noastre si sa ne gasim modul de a merge pe cont propriu. Nu ne-a tinut de mana, dar cand am pornit-o in viata si cand ne apuca frica pentru ca ne intalneam cu ceva de speriat, ne uitam mereu in urma, si ochii ei mari, plini de incredere in noi, ne vegheau si ne incurajau la fiecare pas! Privirea aceea incurajatoare si sprijinul stabil a fost mereu, pentru mine, un far calauzitor fara de care nu as fi putut inainta…
Si efluviile sunt multe – sub aparenta solemnitate, are un suflet tumultuos, plin de pasiune. Multe exemple de peste ani isi spun cuvantul aici: dragostea nemarginita pentru noi doua si pentru tata si in genere pentru familia din jurul ei; dragostea pentru soare, mare, muzica buna, dans; dragostea pentru flori, mai cu seama lacramioare si crizanteme; dragostea pentru copiii care o fac sa zambeasca; dragostea pentru experiente noi, ca mancaruri noi cand calatoreste; curiozitatea pentru tot ce e “nou”; lipsa de frica pentru tot ce este misterios si unic: mi-aduc aminte ca am mers cu ea la o gradina zoologica acuma vreo 15 ani, poate mai bine si a lasat un dresor de serpi sa ii agate un sarpe viu de gat. Zambind, fara sa clipeasca si plina de viata mi-a spus sa ma grabesc sa fac o poza, cu aceeasi prezenta de spirit si calm ca in oricare alt minut.
Pasiunea ei se arata si in fapte care spun mult mai mult decat vorbele. Sfaturile sale sunt mereu masurate cu bun simt si o minte lucida si fara subiectivitate. Gesturile ei sunt discrete dar inechivoce.
E inzestrata cu un perfectionism singular, in care tot ce isi propune devine standard de calitate. A avut o cariera de invidiat; mi-aduc aminte ca si cand era aproape de pensionare mai mergea inca la cursuri de specializare sa invete tehnologii noi, ca sa poata instala aparate performante la laboratorul spitalului unde lucra de 30+ de ani. Mereu in cautarea a ceea ce e mai bun, pentru a face viata altora mai usoara. Multi ani a facut goblene pe care nu le distingi de picturi; rabdarea si ochiul inclinat pentru orice detaliu au ajutat-o sa produca cred ca aproape de 100 de tablouri care vor clati retina multor generatii de acum inainte. Acestea sunt doar doua exemple dar as putea da inca multe altele in care tot ce isi propune sa faca devine un standard de perfectiune…
Am invatat atat de multe de la ea, ca nu ma pot limita doar la cateva exemple: mi-ar trebui o carte sa scriu totul despre ea, si poate cartea va veni intr-o buna zi. Dar daca ar trebui sa ma limitez doar la un exemplu pentru care e deosebita, as spune ca este cea mai puternica fiinta din cate am cunoscut vreodata.
Dificultatile din viata ei au fost multe, si au venit nu numai de la oamenii de care a fost inconjurata, dar si de la accidente si boli pe care nu le-a putut preveni. Ea m-a invatat sa imi placa cicatricile pentru ca mereu ele sunt o marturie clara a maturitatii, intelepciunii si vitejiei noastre. Cicatricile sale sunt multe si sunt vizibile, iar daca o stii intim sunt si invizibile - cele pe care le poarta doar in suflet. Prin toate luptele pe care le-a dat a iesit mereu victorioasa, cu gropite in obraz, si ochi senini, mai puternica, mai tare, mai pregatita pentru urmatorul val! Incerc in fiecare zi sa ma hranesc din exemplul ei si sa intampin fiecare obstacol cu taria si seninatatea ei …
Oricat de mult am incerca sa fim altfel, cred ca in cele din urma devenim mamele noastre. Daca as deveni macar jumate din mama mea, as spune ca am avut o viata implinita.
Acum, cand zilele sunt uneori mai intunecate, dar mai ales azi in zi de celebrare a vietii tale implinite, tot ce imi doresc este sa te imbratisez, sa iti spun ca te iubesc si ca totul va fi bine, pana la urma. Astazi as vrea sa privesti impreuna cu mine in urma, la toate aceste realizari, aventuri, momente si sa le cinstesti cum se cuvine pentru ca ai de ce ...
La multi ani, mama! Sa ne traiesti multi, multi ani buni si sanatosi! Asteptam cu nerabdare sa ne revedem ca sa ne cladim amintiri noi, cu noi calatorii si aventuri. Nu ne putem imagina viata care ne-a mai ramas fara privirea ta urmarindu-ne la fiecare pas, in fiecare email zilnic, de la distanta si de aproape. Te iubim si iti datoram … totul! Sa ne traiesti!
2001 - Myrtle Beach, Carolina de Sud
(e viu, nu e de jucarie!)
(e viu, nu e de jucarie!)
