2022 - The Year of the Big Loss

 There are many superstitions about starting a new year right. 

You need to have a full glass of something at midnight (preferably champagne), to ensure you’re rich all next year. (according to both Romania and America)

You cannot be alone on New Year’s - it’s better to be surrounded by people, so as not to be always alone in the new year. (Romania)

You need to eat grapes at midnight, for the same reason. (Romania)

You need to open the front door wide open to let the old year out and let in the new year. (Ireland, I think)

You need to eat collard greens and black-eyed peas for health and riches. (in the American South. What if you grew up in a place where neither grows?!)

I never really paid too much attention to these, other than just acknowledging them as oddities or interesting facts. But after this year, I am now a convert that will look for any sign that will foretell a better year than the next. 

The way I started this year (2022) and the way this year evolved and ended - I never want to repeat any of it any time soon! 

We started the year in an Airbnb condo on an island in Georgia. We were alone on New Year’s Eve night, at midnight, and the remote for the TV was fried, so we could not even put CNN on to watch the NYC ball drop! We had no champagne, because we were sure that we could spend midnight at the bar of the condotel we were staying at. Only they kicked us out literally 15 minutes before 12 midnight. Who does this on New Year’s Eve night?! 

The next day, we had reservations for brunch on the beach at the Echo restaurant in St. Simons Island, GA. When we got on the patio, which is right on the beach of the Atlantic ocean, there was no ocean: the beach was swallowed into the thickest fog I have ever seen. I lived on the beach in The South for close to a year, in all sorts of weather and I have not seen the fog so thick where you could not see the ocean. It was  a still day, so you could not even hear the ocean. It was just as eerie as a Stephen King novel. If we started walking towards the ocean, we could have gone blindfolded because we could not have seen where it started and the sand ended. 

January 1, 2022 - St. Simons Island, GA

I thought even then - “I wonder what this means, that the first thing I see on the first day of the year, for the first meal of the year is ... well, pretty much nothing?!” I was thinking this might be foretelling something ominous, some sort of a warning. And now, in hindsight,  I know it did. 

After breakfast, we went to visit the area and we took this longest walk through a cemetery. Talk about strange and eerie: why would anyone want to walk through a cemetery for their first walk of the year?! The truth is: we didn’t know it would end up being a cemetery: we wanted to see the Christ Episcopal Church, one of the oldest churches in Georgia. It just so happened that it was in the middle of a graveyard, draped in spooky Spanish moss, like a death bride. 

January 1, 2022 - The cemetery at Christ Episcopal Church - St. Simons Island, GA

In the evening, someone had tipped us off to go to this exclusive golf course resort and listen to a bagpiper play at dusk. It was the most beautiful scenery and the most beautiful spectacle, but I couldn't help but think that bagpipes always sound sad, they always are better played at funerals. Again, I thought for a minute that as beautiful and serene as that moment was, it was also deeply sad. 

January 1, 2022 - The bagpiper at The Lodge at Sea Island Resort - St. Simons, GA

Although a small piece of me almost tasted the foreshadowing of all the events that were to come this year, it’s now clear to me that all those odd superstitions that I have known all my life, might hold some truth! 

It was a rough year, personally and world-wide. Covid is still out there, hurting people, affecting our family multiple times this year. Some of my friends are caught in the Ukrainian war, and I fear for them every minute. Our collective health has been shaky and for some has gotten worse. Some dear friends have been affected by cruel diseases. 

There has been a lot of loss this year, for us, for the world, and for those around us. A lot of unexpected death and loss of freedom, loss of values, loss of (more)  friends. Painful, deep, unconsolable loss. 

To top it all off, I lost my dad. My North Star. I am now getting ready to not only start a new year, but a new chapter in my life: it will be the “After-Dad Chapter”. How we do life without him is a mystery to me. This was the ultimate blow. The kick in the stomach.

Part of me wants to go back on that beach in Georgia and demand a do-over. But dad always hated quitters and always taught us to not live with regrets. We must march on. Somehow.

There were some silver linings at time: this was the year of wild horses, the year of being around family four times (unheard of in the past 25 years). The year we celebrated dad’s 70 years on this planet, when many people (and doctors) didn’t see him making it past 40. The year of Tori Amos and Brevard, NC. The year of walking the streets of Vienna with Aaron for the first time and of running into wild bears on the trails of The Appalachia in Georgia. 

Like any year - it was good and bad. Some more bad than usual, but the beauty and hope are still there, even if just shyly, barely gurgling under the surface. Even if coy and unconvincing. 

This new year’s eve night, I have champagne, I have grapes, and collards, and black-eyed peas. We will still be alone at home but, Duke Power permitting, we will be watching the ball drop with millions of others (we stocked up on batteries for the remote, too). And we will be with family on some sort of an online device. 

And I hope that, God willing, I will restart a tradition that dad did with us, as children: to go to church on New Year’s Day. It’s so easy to do in Romania where all the churches are open around the clock every day, but so hard to do here. But this year, New Year’s Day is a Sunday, so I'm hoping this can happen. Maybe this will be the first baby step into starting to do life without dad. Maybe it is for a reason ... We cling on to all sorts of “things” when at a loss, blinded, and helpless. So, just maybe. 

But whether I believe all of this or not, I pray for a better year for us all. A healthier, fuller, more meaningful year ahead, in all sorts of good ways. 

Happy 2023, everyone! 

Dad. An Obit.

A couple of people asked me if dad had an obit and if they could read it. Romanians don’t write obits, at least not in the same fashion as they do here, in The States. The most they do is a death announcement which is pretty much a matter-of-fact statement that a person has passed with brief information about the time and the place of their wake and funeral. We didn’t publish a death announcement for my dad because our funeral home strongly advised us that a Facebook announcement would be much more effective than any newspaper announcement because “no one reads the paper nowadays.” So, we didn’t write one. 

But I thought of writing an obit, of sorts, myself, for those of you who might be interested in who the man was. Here it goes. 

Corneliu Afloarei (“Baby”), age 70, of Iasi, Romania, passed away on November 22, 2022. 

Baby was born on July 19, 1952 in Targu Neamt, Neamt County, Romania. He was the second and youngest child of Sterian (a construction engineer) and Ioana (a registered nurse). Due to the nature of his father’s occupation, he spent his early childhood living in several counties of Romania, as his father was assigned to various construction projects. He spent time mostly in the Neamt and Suceava Counties, in the Eastern Carpathian Mountains. His life-long love of the mountains started during those early days. 

When he was in middle school, the family relocated to Iasi - the largest city in the province of Romanian Moldova and today the second-largest city in Romania. Mostly known for being a university center, Iasi offered opportunities for good education and a slower-paced, less industrialized city. Baby attended the Vasile Alecsandri high-school where he excelled in writing, history, and sports. Being extremely competitive, he played soccer and track during his high-school years. 

After a failed attempt at getting into law school because of the unfair disqualification of his entrance paper (due to an ink blotch), he turned to his other passion: animals. He was admitted to the University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine “Ion Ionescu de la Brad”, the Faculty of Food and Animal Sciences in Iasi. He graduated in 1979. 

In 1973, he married Anișoara, also of Iasi, who he met a couple of years prior on a train headed to the beach city of Constanta. She was to be the love of his life, his soulmate and partner for almost 49 years. 

During college, he worked as a music DJ in dance clubs, as a family photographer, and as a construction handyman, to support his small family while going to college full time. His first daughter was born in 1975 and his youngest was born in 1978 - during his college years. 

After graduating college, between 1979 and 1990, he worked on various government-owned farms in the counties of Galati and Iasi, managing chicken, cow, or pig farms or supervising meat production in slaughterhouses and meat producing plants. He always believed in keeping the animals happy and healthy and in treating them with dignity and compassion, even if they were meant for human consumption. These were hard times, where food, especially meat, was severely regulated by the Communist government. On a backdrop of penury and constant lack of food for the larger population, he found ways to keep his family and those close to them fed. During those days he used to say “if you have food, you have everything” as food was in such great demand and ever shorter supply. He worked hard, under the hard conditions of an overbearing and restrictive government, in the cold of the long Romanian winters, to ensure his bonuses (paid in food rewards rather than money) were paid on time. He shared those bonuses with anyone that needed to feed their family. 

In 1990, after the Romanian Revolution of December 1989, he changed careers and became the owner and CEO of his own company, Total Gaz. Total Gaz provided heating boilers for small businesses - an industry that was just then created, after Romanians found new ways to stop being dependent on the Government’s hot water and heating services and became more independent. He worked for Total Gaz until his partial retirement in 1999 when he also sold his share in the business. After that, he worked as a consultant for the Casa Design, SRL, a company similar to the one he sold that provides heating systems to residential customers. He completely retired in 2017, at the age of 65. 

Although his Christian name was Corneliu, virtually everyone who ever met him called him “Baby” - a moniker that his mother gave him in his early childhood years and which stuck. There are many people out there who never knew his real name. 

Baby will be remembered by everyone he met and helped for his incredible heart and generosity. He always helped everyone who needed help, and he always turned a sympathetic ear towards everyone’s challenges. He loved people, in general, and his family in particular. He supported his children in every endeavor they attempted, encouraged them and constantly cheered them on to achieve more, to reach for higher goals. In losing him, his family lost their patriarch, their center, their rock, their North Star. 

Second only to his big heart was his abundant sense of humor. Although he could be a stern and ruthless businessman (at only about 5’5”, the man could intimidate just about anyone in a well-pressed suit), he was also the heart of every party and the clown of every gathering. Everyone that ever met him privately will remember him with a smile on their faces and they will recount the many jokes he told at parties and the many pranks he played. 

He was notorious for his parties. Even in the darker days of Communism, when life was hard and happy moments were few and far between, he always took the time to celebrate birthdays, anniversaries, or milestones, like his children getting into a new school, or buying a car, or even buying a house appliance. He loved to cook and his multiple-course dinners that started at 2PM and lasted way into the night will remain unforgettable to anyone who participated. His parties were always about savoring good eats and drinks, laughing so hard your stomach would hurt, dancing while listening to “good music” and forgetting about the challenges of life. They were always a reprieve from a harsh reality and a journey into happy times. 

He was somewhat of a hedonist when it came to food and drinking - everything had to be in excess. For years, he made his own wine, various specialties of smoked meats, sushi, and together with his wife, he cooked the most elaborate dinners. He was the chef-in-charge and Anișoara was his right-hand sous-chef. The ideas for the dinners, the decorations and table settings, the decorating of the house for The Holidays were all his ideas and orchestration. 

He loved freedom in its purest form. Again, during the dark days of Communism, even with the risk of getting caught and thrown in jail for destabilizing The Regime, he instilled the love of freedom and of America, in particular, (the “only country in the world,” he used to say, “with true freedom and respect for the individual”) into his children. He raised them to, one day, be citizens, “and not just tourists”, of the Free World and both his daughters now live in the US and Canada. 

One of the highlights of his adult life was coming to America and visiting New York City - the “ultimate American experience”, he used to say. His visit to Ellis Island, the cradle of American immigration of sorts, was deeply emotional and moved him to his core. It was a dream come true. 

Besides photography, he also loved music. He never took English in school, but he spoke conversational-level English “just from listening to The Beatles”, he used to say. His favorite band was The Beatles, but he instilled a deep passion for all ‘60’s British and American music into his children - The Rolling Stones, CCR, Jimi Hendrix, and Janis Joplin were among his favorites. 

He was a Renaissance man - he used to tell his children that a “well-rounded person never walks into a room full of people without being able to be fluent in whatever the topic of discussion is in that room: whether politics, sports, music, money, family, literature, history - you need to be able to hold your own and never be at a loss for words and devoid of your own opinions.” He was a gifted conversationalist and he shared advice freely with anyone who would listen. He leaves behind an impressive collection of books and he always encouraged his children to be avid readers. 

He loved animals, especially cats and dogs. As a child, he practically collected stray dogs and cats and his parents never knew what they would come home to every day because he would shelter yet another creature, giving them a bath and feeding them whatever leftovers he could find. 

Taking after his mother, he also had a green thumb - his house and garden are filled with plants and flowers that always look healthy and full of life, in any season. 

Baby was born with a hereditary condition which he inherited from his father, called Familial Hypercholesterolemia (FH). FH causes early onset of cardio-vascular disease and strokes. He started seeing signs of his arteries being blocked with excess cholesterol which caused his heart disease and his first minor strokes in his 40’s. Eventually, he died of a number of massive strokes which lead to cardiac arrest. His death was very similar to that of his father, who also died of multiple strokes at the early age of 65. In a strange twist of fate, his wife also has the same condition and his daughters and one of his grandsons also inherited it. 

He was preceded in death by his parents, Sterian and Ioana, and by his parents-in-law, Constantin and Ileana. He is survived by his loving wife of 49 years, Anișoara, his only sister, Rodica Todică, his two daughters, Alina Wilson (Aaron Kuehn) and Andreea Arghire (Gabriel), his two grandsons (Patrick - 14, and Kevin - 11), and many other cousins, and second- and third- nieces and nephews. 

For those of you who knew him and who might feel so inclined, if you want to donate anything in his name, you can donate food to anyone in need, or give any kind of help to homeless pets. He would have loved that. Sharing food was the best gift he could give to humans and animals alike, the surest and purest way he could show his love.  

Also, if you want to aid with creating awareness for FH, you can also support The Family Heart Foundation (https://familyheart.org/donate) who dedicates their efforts to educating individuals and medical professionals alike about the severity of FH, if left untreated.  

Thank you to all of you who have been by our family’s side since his passing. It means a lot more than I can put into words. 

Despre tata ...

Am început aceasta postare în seara cand tata nu a mai fost - pe 22 noiembrie 2022. Dar ... val-vartejul pregatirilor pentru inmormantare, pomenirea de 9 zile și alte treburi administrative m-au împiedicat sa il public. 

Așa cum de multe ori am mai zis: pentru tata nu existau străini! Dacă ți-a fost dat sa il intalnesti măcar o data îți devenea instantaneu prieten și știai te poți baza pe el sa iti fie aproape în orice circumstanță, buna sau mai puțin buna pentru toata viata. De asemenea, nimeni nu putea sta serios cu tata prin preajmă. Așa cum veți citi și aici - toți avem multe amintiri care ne fac sa radem sau măcar sa zambim cand ne vom gandi la el. A iubit viața și a savurat fiecare clipa! Umorul și voia buna i-au fost mereu contagioase. 

Pe 19 iulie 2022, tata a implinit 70 de ani. Cativa din mulții lui prieteni au dovedit o generozitate deosebita și și-au făcut un pic timp sa îmi trimită un gând despre el. I-am dat într-un plic aceste ganduri de ziua lui si a rămas fără cuvinte, plin de emotie si surprindere.  

As putea petrece o viata intreaga sa vorbesc despre tata, să-l descriu si sa explic de ce era un om extraordinar si rar, dar cuvintele mele nu i-ar face vreodată dreptate. Așa ca impartasesc cu toată lumea aceste cuvinte care vin din multe colțuri ale lumii, de la mulți cei care l-au iubit și care le va lipsi enorm de acum încolo ca să-l împărtășesc cu lumea pe acest om minunat care a lăsat un gol imens în sufletele tuturor. 

Sper ca prin ele sa ne reamintim cu toții de cel care a fost pentru mine tata, și pentru noi toți, Baby. 

Asa cum am mai spus: celor care au contribuit: va multumesc din suflet încă o data. Nu știam atunci că aceste cuvinte vor căpăta o greutate si o semnificație și mai mare, peste timp, pentru ca recitindu-le în aceste momente de tristețe dupa ziua aceea fatidica de 22 noiembrie, ne alină sufletul sa stim ca a atins atat de profund pe atati de multi dintre voi. Multumiri eterne tuturor! 

Anișoara (sotia)

“Draga Baby, 

Avem 49 de ani împreună și am avut și zile  bune și mai puțin bune. Am avut o viață bună și încă te iubesc așa cum ești. (...) Eu sunt lângă tine până la capăt și îți doresc multă sănătate. La mulți ani!” (Any) 

***

Alina (fiica)

“Tata, așa cum știi și cum știe atâta lume - ai făcut multe pentru foarte mulți. Pentru mine, în schimb, e simplu, și-n același timp și complicat: m-ai învățat lucruri concrete și fără de care nu se putea să cresc, și să devin un adult bine format. De pildă, m-ai învățat să-mi pun cămașa în pantaloni ca să nu iasă și să-mi leg șireturile la papuci. M-ai învățat să joc tenis, să culeg bureți și să dezosez un animal. Cred că prima lecție de anatomie a inimii mi-ai dat-o tu, când dezosam un pui și mi-ai arătat cele 4 “camere” ale inimii. Atunci nu știam ce mult îmi va trebui această lecție, mai târziu. M-ai insuflat dragostea de a citi și de a scrie ...

Mai presus de toate, m-ai învățat independența și mi-ai dat încrederea în mine, în puterile proprii de a răzbi oriunde și oricum în viață. 

Îți mulțumesc pentru tot! Cuvintele nu vor putea niciodată să-mi exprime recunoștința pentru tot ceea ce am invatat de la tine. 

Tot ce-mi doresc în aceasta zi deosebită este ca tu însuți să asculți de sfaturile pe care ni le-ai dat nouă de ani de zile: să fii independent, să fii încrezător în puterile tale proprii de a te menține pe pământ puternic, sănătos și cu dorința de a trăi mai departe, în următorii doi-cinci-zece ani și așa mai încolo, mulți, mulți, mult mai mulți! 

Așa cum mi-ai spus mie să nu mă las doborâtă de boală orice ar fi, aș vrea să-ți asculți propriul sfat și să valorifici toate avantajele pe care ți le dă medicina, Dumnezeu, viața în genere, să te menții sănătos în anii care urmează. Se poate. Îți spun asta din proprie experiență. Dumnezeu și-a făcut datoria și te-a adus până la 70 de ani și asta înseamnă că are un rost viața ta. Ajută-L și tu să mergi înainte ... pe picioarele tale și să găsești care e rostul. 

Lumea, familia ta nu se termină cu tine. Așa cum deseori spui tot tu, “pune osul la treabă” ca să fii în continuare în putere și independent nu numai pentru tine (în primul rând), dar și pentru noi, pentru cei mici și pentru toți cei care te iubesc și așa cum vezi își aduc aminte cu respect și bucurie de momentele petrecute împreună și pentru toți cei care te vrem încă să fii langa noi mulți, mulți ani de acum înainte.  

Sănătate! 

Te iubesc mult! Alina” 

***

Andy (fiica)

“Dragă tata,

Ce pot să-ți zic la ceas aniversar, decât că te iubim mult? În fiecare moment știu c-ai fost lângă noi, chiar dacă departe! Fie numai în gând, dar te regăsim mereu și într-un gest, într-o vorbă, o emoție, o amintire. Mă gândesc la ce ne-ai transmis, prin gene sau prin exemplu. Mereu vei fi cu noi: în ceea ce trăim și în ceea ce suntem, când iubim animalele ești cu noi, când ne bucurăm de un grătar cu prietenii, când ascultăm o muzică bună, când iubim cărțile, când iscodim starea de lucruri, când iubim munții, sau istoria, sau când gătim sau savurăm  o mâncare bună. Toată această sete de viață, de cunoaștere, de călătorie, curiozitatea și spiritul critic, ți le datorăm în parte și pentru toate astea îți mulțumim.

Sperăm să fii sănătos și să rămâi mereu același spirit năstrușnic și glumeț, același original și nonconformist! La mulți ani!

Andy” 

***

Aaron (ginere)

“Încă înainte de a-l cunoaște pe Baby, am văzut poze cu el. Și una din pozele care tot ieșea în evidență și care mi-a rămas în minte până azi, îl arată pe el,  fără cămașă, deasupra grătarului, frigând niște carne. Acum, de când îl cunosc mai bine, știu cu siguranță că e un om comic, cu o plăcere deosebită de a-și amuza oaspeții. De-a lungul anilor, am învățat că e un bucătar priceput mai ales în fața grătarului, și un socru care câteodată stă în picioare pe scaun și cântă odată cu muzica de la dvd-player. La mulți ani, Baby!” (Aaron)

    Original: “Before I met Baby, I saw pictures. And the one that has always stood out, and sticks in my mind to this day, is a picture of him, without a shirt, standing over flames, grilling meat. Since meeting him I’ve learned that he’s a funny goofball, who wants to make people laugh. For sure, over the years, he’s lived up to his fame as a master of the grill and the father in law who will stand on a chair and sing along to the music! Happy birthday, Baby!” (Aaron)

***

Kevin (nepot)

“Dragă Baby,

Sper să ai o zi de naștere superbă, plină de bucurii și prosperitate. Să nu uiti să petreci cât mai frumos, înconjurat de prieteni și de familie! Sunt foarte fericit că pot să petrec ziua asta specială lângă tine și să te revăd după 5 ani! -- Kevin”

***

Patrick (nepot)

“Dragă Baby,

Acum că ai implinit 70 de ani, cred că putem să nu te mai numim “Baby”, nu?

În cei 14 ani de viață ai mei nu am putut petrece mult timp cu tine, dar vreau să știi că toate momentele cu tine au fost memorabile și mai ales amuzante! Mi-e dor de tine și abia aștept să ne vedem!” (Patrick)

***

Gabi (ginere)

“Îi mulțumesc lui Baby pentru lungile conversații despre muzica rock, pentru încrederea de a ne lăsa să ne mutăm împreună chiar din timpul liceului, pentru că  m-a înscris obligat-fortat la școala de șoferi ... ! 😀 

Sănătate și viață lungă!!” (Gabi)

***

Rodica (sora)

“După nuntă mi-au făcut cadou un ceas de mână foarte frumos, pe care l-am purtat cu mare drag, mult timp. M-a surprins. Pe Anișoara nu  o cunoșteam prea bine, dar la el până atunci nu mă așteptam să se gândească la mine. Asta m-a emoționat foarte tare.  Dintotdeauna până atunci nu făcuse nimic care să mă uimească în sensul bun. Nu valoarea m-a uimit. Deși eu l-am iubit și l-am ajutat întotdeauna cu mare dragoste din toată inima.  

După aceea a mai făcut multe lucruri bune pentru mine, dar ăsta îl consider cel mai surprinzător din viața noastră de până atunci dar nu m- am gândit nici o clipă că nu mă iubește. Nu mai spun eu - pentru mine a fost întotdeauna cel mai important din viața mea. 

(...) Avem multe amintiri frumoase din viață. Vă iubesc pe toți ai mei și mă rog în fiecare zi pentru voi. La mulți ani, Baby!” (Rodica)

***

 

Lucretia (prietena)

“La mulți ani OM FRUMOS! Să ne trăiești cît mai mult pentru că meriți cu prisosință. În viața ta multă lume ai ajutat iar printre ei mă număr și eu. Am trecut prin multe împreună. Îți amintești acel concediu la mare cînd am mers împreună? Dar despre ce s-a întâmplat când mă învățai să conduc? Cu orice apelam la tine găseai soluții. Să-ți dea Dumnezeu sănătate și să vegheze zi de zi asupra ta.” (Lucretia)

***

Charlene (cuscra)

“Saaa – LAUTE!!!

Într-adevăr, Saaa-LUTE la 70 de ani de când locuiți pe pământ Și, după cum spune reclama, „ÎNCĂ MAI TICĂIȚI!!!” Ce contribuție imensă la societate și ce moștenire pentru următoarea generație ați stabilit! 

48 de ani de căsătorie, așa cum a intenționat Dumnezeu și foarte rar în zilele noastre. Ați îndurat multe încercări și necazuri, precum și bucurii și succese și ați transmis ACEEAȘI abilitate de a trece prin multe încercări ambelor fiice ale dumneavoastră.

Și ele continuă să trăiască viața cu aceleași abilități de care ați dat dovadă și dvs și cu care ați răzbătut prin greutăți. Aveți TOT dreptul să fiți mândru și să vă lăudați cu ele!!

Ca părinți, nu suntem perfecți, DAR  le-ați demonstrat cum să facă față încercărilor și să păstreze viața în perspectivă. 

Ce onoare a fost/ este pentru mine să fi fost prezentă în ziua în care v-ați încredințat fiica fiului meu. Din acea zi, Alina este o binecuvântare pentru familia noastră și o bucurie deosebită pentru Aaron. Ea este legătura care leagă familiile noastre și ne ajută să înțelegem perspectiva din punctele de vedere ale AMBELOR familii.

Evident că vă cunosc doar prin informații second-hand. Cu toate acestea, caracterul și faptele DVS. sunt demonstrate sub diferite forme. Am VĂZUT poze cu:

• Sistemul DVS. de afumare a cărnii

• O gamă variată de alimente prezente la orice ocazie pe mesele festive

• Călătoriile DVS. în care sunteți ghid pentru a arăta vizitatorilor zonele în care trăiți

• Casa DVS și animalele de pe lângă casă. 

Am AUZIT de:

• Multe bunătăți pe care le-ați gătiți, mereu noi

• Sacrificiile pe care le-ați făcut

• Vizita „SURPRIZĂ” făcută în Canada pentru a sărbători ziua de naștere a soției!!!

• Determinarea de care dați dovadă pentru a face lucrurile mai bune pentru alții. 

DA, ÎNTRADEVĂR!!! Saa-LUTE la 70 de ani de viață bine trăită!!! 😀😀😀

Fie ca Dumnezeu să continue să VĂ binecuvânteze din belșug pentru anii rămași pe care îi are în plan pentru dumneavoastră, și vă doresc succes în continuare pentru tot ce faceți pentru a vă îmbogățiți moștenirea!!! Sunteți cu adevărat o binecuvântare!!!

NUMAI prin harul SĂU suprem,

Charlene Kuehn (Soacra Alinei)” 

Original: “Saaa – LUTE!!!

Indeed Saaa-LUTE to 70 years of earth dwelling AND, as the commercial goes, “STILL TICKING!!!” What a contribution to society and a legacy for the next generation YOU have established. YOU have been married for --- years, which is the way it was intended and very rare these days. YOU have endured many trials and tribulations as well as joys and successes and have passed THAT ability on to YOUR two daughters.

They too carry on with those same abilities. YOU have every right to be proud and brag on them!! 

As parents we aren't perfect, BUT YOU have demonstrated to them how to cope with such things and to keep life in perspective.

What an honor it was/is on that day when YOU surrendered YOUR daughter and entrusted her to my son. She has been such a blessing to our family and a very special joy to Aaron. She is the link that connects our families together and helps us understand the perspective from BOTH viewpoints.

Obviously I only know YOU by second-hand information. However, YOUR character and deeds are demonstrated in various forms. I've SEEN pictures of: 

• YOUR meat smoking system

• YOUR various array of food, multiply times, on the table

• YOUR travels to show a visitor YOUR area

• YOUR home and the animals that share it with YOU.

I've HEARD of:

• The many kindnesses YOU have done

• The sacrifices YOU have made

• The “SURPRISE” visit to Canada to celebrate YOUR wife's birthday!!!

• YOUR determination to make things better for others

YES INDEED!!! Saa-LUTE to 70 years of a well lived life!!! :-) :-) :-) 

May God continue to richly bless YOU for the remaining years HE has for YOU as YOU CONTINUE to enrich YOUR legacy!!! YOU are a blessing!!!

ONLY by HIS grace,

Charlene Kuehn (Alina's mother-in-law)”

***

Doina & Ovidiu (verisori)

ASTĂZI ANIVERSEZI 70 ANI ! FELICITĂRI ! ÎN SPATELE TĂU, SE ASCUNDE O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ PLINĂ DE AMINTIRI FRUMOASE ȘI NU PREA, DIN CÂȘTIGURI ȘI EȘECURI, LACRIMI ȘI ZÂMBETE, DURERI ȘI PLĂCERI. DAR E FIREȘTE, AȘA ESTE LA TOȚI.

      DEȘI AI TRECUT PRIN ATÂTEA, OCHII TĂI ÎNCĂ EMANĂ BUNĂTATE ȘI  MULTĂ BLÂNDEȚE.

       LA ACEASTĂ VÂRSTĂ MEMORABILĂ ÎȚI DORIM CA NEPOȚII ȘI COPII SĂ TE RESPECTE, SĂ-ȚI FIE ALĂTURI ÎN TOATE ȘI SĂ TE IUBEASCĂ NECONDIȚIONAT.

       FIE CA VIAȚA SĂ IȚI FIE ÎN CONTINUARE, PLINĂ DE CĂLDURĂ ȘI CU MULTE EVENIMENTE PLĂCUTE.

        LA MULȚI ANI ! 

                                               DOINA & OVIDIU”

***

Beth (prietena a Alinei)

“Ultima dată când i-am văzut pe tatăl tău și pe mama ta a fost când au venit de ziua ta în jurul Paștelui. (Am uitat în ce an. Poate 2009? (sic)) Ca de obicei: o mulțime de alimente delicioase și o mulțime de băuturi, plus un tort frumos de aniversare. A fost întotdeauna un răsfăț să fii în preajma tatălui tău. Atât de plin de sine și distractiv! Cu acea ocazie, îmi amintesc că a vrut să vorbească cu noi, dar nu a putut să exprime ceea ce voia să spună în engleză. Așa că a încercat să vorbească cu noi în franceză, italiană și cred că și în germană. Nu am înțeles mare lucru din nimic din ceea ce spunea, dar râdeam cu toții și îmi amintesc că am petrecut extrem de frumos.

Te rog să-i urezi o zi de naștere foarte fericită și plină de bucurii și din partea mea.” (Beth)

Original: “The last time I saw your dad and mom was when they came for your birthday around Easter time. (I forget what year. Maybe 2009?) Per usual, lots of yummy foods and plenty to drink , plus a beautiful birthday cake. It was always a treat to be around your dad. So full of himself and fun! On that particular occasion, I remember he wanted to talk with us but couldn’t express what he wanted to say in English. So he tried speaking with us in French, Italian, and I think, German. We didn’t understand much of anything he was saying but we were all laughing and having a ball. 

Please wish him a very happy and joyful birthday for me.” (Beth)

***

Dl și Dna Șerban (prieteni)

“Bună dimineața și îmbrățișările noastre le trimitem. 

Scrisul nu este punctul meu forte iar pentru un asemenea OM, este foarte greu să-l descrii în cuvinte.

"O zi importantă pentru un OM minunat! Corneliu Afloarei sau dl. Bebe, prietenul nostru!

Da, putem vorbi mult pe acest subiect!

Un om onest, un jovial ce-ți aduce mereu zâmbetul pe buze, dar mai ales cum îi spunem noi "profu" fără ca el să știe (se înțelege de ce )🤣.

Multe chestii meseriașe am învățat de la el, profesional dar și d'ale vieții. Subtil de cele mai multe ori ne-a arătat că viața merită trăită cu bune sau rele.

Dar, cu certitudine, cele mai fabuloase amintiri le avem de la fastuoasele lor mese, unde clar a demonstrat ca într-o viață anterioară, sigur a fost "masterchef " la Curtea Regelui.

Cuvintele sunt prea simple și niciodată nu vor putea descrie acest om minunat și de care noi suntem mândri că-l avem în preajmă și că este prietenul nostru.

Vă îmbrățișăm cu drag și vă dorim să aveți parte de tot ce este mai bun și frumos posibil, să aveți sufletul însorit și să puteți zâmbi mereu, să fiți sănătos și bucuros și să prețuiți fiecare clipă a vieții dumneavoastră!

(Pentru zâmbete, vor mai contribui și prietenii, adică noi )

La mulți ani cu sănătate, alături de cei dragi!

Fam. Șerban”

***

Dna Elena Florea (prietena a mamei)

“L-am cunoscut pe Corneliu Afloarei încă dinainte de a-și forma o familie, datorită faptului că am fost colegă de serviciu cu mama lui! După ce și-a format această familie am devenit mult mai apropiați și spun cu tărie, buni prieteni! Din partea unei prietenii de peste 40 de ani în care am avut clipe deosebite și frumoase, uneori cu sprijin din partea lui Bebe,am ajuns să-l sărbătorim la frumoasa încununare a celor 70 de primăveri, timp în care am avut clipe minunate împreună!

Noi, familia Florea, îi urăm din inimă sănătate multă, știu că are nevoie, bucurii de la cei dragi și împliniri!

LA MULȚI ANI!" (Dna Florea)

***

Dan Popescu (coleg de facultate al Alinei)

“Dragă domnule Cornel, 

La ceas aniversar, când împliniți o frumoasă vârstă, vreau să vă mulțumesc pentru ospitalitate, pentru umor și pentru atitudinea tonică și pozitivă. Voi prețui mereu momentele petrecute în casa dumneavoastră, unde mâncarea și vinul bun s-au asortat mereu cu o glumă bună. Vă doresc multă sănătate, bucurii aduse de copii și de nepoți și puterea de a rămâne același om șugubăț și bun la suflet. 

LA MULȚI ANI! 

Dan N. Popescu (Țuți)”

***

Cătălin (prieten)

“​​Prin anii 1994 eu am fost ca și adoptat de Rodica și Bunica. Astfel l-am cunoscut pe Bebe și implicit și pe (...) familia lui. Îmi amintesc că atunci lucra la abatorul din Tomesti, și abia asteptam ziua în care ne aducea preparate din carne. Sunt multe amintiri frumoase petrecute alături de voi și îmi amintesc cu plăcere de fiecare dată. 

Am însă două soluții tehnice în cum să conduc mașina în anumite situații limită, pe care le-am învățat de la Bebe, și pe care nu le-am uitat nici în ziua de astăzi: cum să simuleze o frânare ABS, la o mașină ce nu este dotată din fabrică cu așa ceva și cum sa iau virajele, ca piloții de curse, dacă am intrat într-o curbă cu viteză mai mare decât trebuia. Cu siguranță își va aminti și Bebe de cele doua recomandări. 

Eu îi doresc lui Bebe, din tot sufletul, toată sănătatea din lume și o viață lungă și frumoasă alături de cei dragi lui! 

La mulți ani, Bebe!” (Cătălin)

***

Lucica si Manuela (prietene)

“Iată una din nenumăratele chestii care i-au legat pe ai mei de BEBI. 

Își amintește mama: 

În primul rând, LA MULTI ANI BEBI !!!! Multă, multă sănătate și tot ceea ce-ți dorești!!!!!!! 

BEBI, ți-amintești cum, cu ceva timp în urmă, la începuturi să zicem, pregateai împreună cu Dan toate aperitivele când veneați la noi???! Mama a rămas întotdeauna foarte impresionată de îndemnarea ta, de fantazia cu care aranjai masa, de tot ceea ce făceai!!!! Timpuri de neuitat!!!!! 

Trebuie să-ți mulțumesc, din toată inima, pentru toate fotografiile care le-ai făcut, fără tine și Dan nu as fi știut nimic de cum arătam toți pe-atunci, viața care am trait-o, totul. Îți voi fi recunoscătoare pentru totdeauna !!!!  

Vă doresc tuturor o zi minunată, să vă bucurați de întâlnirea cu copiii și, cred, sper, că ne vom vedea cât de curând și noi!!! 🎂🍾🥂😘😘😘” (Manuela) 

***

Petro (nepoata nasului de botez)

“Mai ții minte faza cu cofrajele de ouă?Avea nenea Bebi Dacia verde și cu huse galbene. Noi eram în spate și el a pus o frână brusc că noi ne-am ridicat și-am venit cu nasul în față, iar cofrajele de ouă au căzut pe bancheta din spate, iar noi am căzut pe ele. Și bineînțeles că le-am făcut praf și ne-am udat și murdărit, că s-au spart sub fundurile noastre.” La mulți ani. (Petro)

***

Elaine și Frank Hahne (prieteni ai Alinei)

“La mulți ani, Baby!
Îți dorim o zi MINUNATĂ cu binecuvântări multe pentru sănătate și multă fericire.
Sperăm că într-o zi, când vii să o vezi pe Alina, sa ne putem vedea din nou. Ne-am dori din inimă să vă revedem, pe tine și pe Ani. 

Cu dragoste, Elaine și Frank (părinții lui Jeff).” 🥰

“Original: Happy Birthday, Baby!

We wish you a WONDERFUL birthday with Blessings of Good Health and much Happiness. Perhaps, one day, if you come to visit Alina, we will get to say "Hello". We would love to see you and Ani again.

Happy, Happy Birthday,

Love, 

Elaine and Frank

(Jeff's Parents)” 🥰

***

Lori Ciobanu (nepoata nasului de botez)

“Pentru mine, "nenea Bebi", căci așa-i spuneam noi, copiii, rămâne tăticul de la Iași, așa cum și tanti Anișoara, rămâne mama de la Iași. Vă mărturisesc că mi-a fost ușoară acomodarea, aici, în orașul celor 7 coline, fiindcă m-am simțit, întotdeauna, ca acasă, m-am simțit protejată și iubită. 

Îmi amintesc weekend-urile, atât de pline de farmec, în sânul familiei Afloarei: totul organizat, pregătirea mesei, un adevărat ritual, servirea mesei, discuțiile pline de sens și înțeles. 

Doamne, vă mulțumesc, vă mulțumesc pentru grija pe care mi-ați oferit-o, pentru protecție, iubire, dar mai ales, pentru încurajări! Vă iubesc din tot sufletul, pentru tot ce mi-ați oferit, pentru tot ce m-ați învățat  nenea Bebi, tanti Anișoara și pentru prietenia sinceră care s-a legat între noi: eu, Alina, Andreea și toți ceilalți a-i copilăriei noastre, de la Bicu și de la Bica! Vă doresc tot binele din lume și vă iubim!” (Lori Ciobanu)

***

Jeff Hahne (prieten al Alinei)

“Bună ziua și buci mișto! 

E nemaipomenit cum doi oameni - unul care nu vorbește deloc engleza și celălalt care nu vorbește deloc românește - pot să vorbească timp de 20 de minute în timp ce așteaptă să se coacă  carnea și micii pe grătar. Aceasta e doar una din multele tale calități deosebite - talentul să comunici, în ciuda barierelor lingvistice dintre oameni. Ob-la-di, ob-la-da. 

Iți doresc cele mai bune urări de ziua ta - și să fii atent la lumânările care nu se sting! 

La mulți ani - Jeff” 

“Original: Bună ziua and buci mișto!

It's amazing that two people - one of whom speaks no English and one who speaks no Romanian - can talk for 20 minutes while meat and mici cook on a grill. That's just one of your amazing qualities - the ability to communicate, even when there is a language barrier. Ob-la-di, ob-la-da. I wish you the best wishes for your birthday - and watch out for trick candles! 

La Mulți Ani - Jeff”

***

Charlie (prieten al Alinei)

“Am o amintire cu tatăl tău pe care nu o voi uita niciodată. Eram la o petrecere de Crăciun, poate. S-ar putea să nu fi fost de Crăciun, dar eram la apartamentul Alinei și eram la o petrecere cu mama (sic) și tatăl ei. Tatăl tău adusese niște țuică din România să ne ofere de băut și eu adusesem o sticlă de tequila. I-am spus că o să beau un pahar de țuică pentru fiecare pahar de tequila pe care îl bea el. Presupuneam eu că e mai greu pentru el să bea tequilla decât va fi pentru mine sa beau țuică. După vreo 3 paharele de fiecare, eu eram sub masă și la el nici nu se observa că băuse ceva. 

(...)

La mulți ani, tata!” (Charlie)

Original: “I'll always have one memory of your father that stands out to me. We were having our annual Christmas party, I think. Might not have been Christmas but we were at Alina's place having a party and celebrating with mom and dad. Your father brought some homemade tuica to share and I think maybe I had a bottle of tequila on my side. I told him I'd do a shot of tuica for every shot of tequila he did. I figured he would have the more difficult time of it but after maybe three shots of tuica, I was literally under the table and your father was none the worse for wear.

That wasn't my only experience with tuica. I went to Romania with my MBA class years later and spent a night at a little chalet outside Bran drinking Tuica, Vodka, Wine and whatever else we could get our hands on from the local convenience store.

I was so drunk I passed out in the middle of making out with the cute Italian girl I was crushing on.

That one got away, unfortunately! 🙂

Happy birthday, dad!”

***

Tonya (prietena a Alinei)

“Nu pot să cred că împlinește 70 de ani! Una dintre amintirile mele preferate cu el trebuie să fi fost la aceeași petrecere de Crăciun pe care a menționat-o Charlie. Dragostea lui pentru petreceri a fost evidentă din momentul în care am pășit pe ușă. Punctul culminant al nopții a fost când am dansat cu el după ce toți băusem mult prea mult.

A doua amintire preferată a fost când l-am  văzut cu tatăl meu și Layne Rakes testându-și tăria  băuturii celuilalt: bărbați din diverse colțuri ale lumii, vorbind limba universală a băuturii.

Transmite-i dragostea și urările mele pentru mulți ani fericiți. Dacă doctorul îi da voie, vă doresc să sărbătoriți vremurile bune de demult cu o băutură bună.

Adaug și două poze.” (Tonya)

  

“Original: I can't believe he's turning 70! One of my favorite memories with him has to have been at that same Christmas party Charlie mentioned. His love of entertaining was evident from the moment we walked through the door. The highlight of the night was dancing with him after we all had way too much to drink. 

My second favorite memory was seeing him with my dad and Layne Rakes as they tested the proof of each other's liquors. Men from both sides of the world, speaking the universal

language of drink.

Pass my love and wishes for many more happy years. If the Dr doesn't frown upon it, have a shot and celebrate the good times.  

I found a couple pictures to add.” (Tonya) 

***