Am prieteni și membri ai familiei (părinții mei, de pildă) care au crescut cu cate 10+ mătuși. Noi am avut doar una - pe sora tatei.
Ca multe alte relații din familia noastră, am fost mereu apropiată de ea - suntem o familie unită, care nu se lasă intimidată de depărtarea fizică, oricât de mare ar fi aceasta.
Mătușa noastră, singura sora a tatei, a fost mereu o parte integrantă din familia noastră. Mereu alături de noi, la nevoi, la bucurii, la petreceri și ocazii mai puțin vesele - nu-mi pot imagina familia noastră fără ea!
Amintirile sunt multe din cei 47+ de ani de viață alături de ea. Una din cele mai frumoase amintiri este atunci când, în copilărie, mergeam la ziua ei, în martie. Casa era plina de flori, cei mari se adunau în sufragerie în jurul mesei pline de bunătăți, iar eu și sora mea ne refugiam în dormitor. Acolo, într-un dulap care părea ca un seif secret, plin de comori ascunse, descopeream colecția mătușii de bijuterii! Alese tot una și una, cu pietre prețioase de care nu auzisem niciodată, una mai frumoasă și mai speciala ca alta, descopeream pandantive, lanțuri, coliere, brățări, inele de tot felul de mărimi și modele - pungute si cutii care păreau ca nu se mai termină. Le admiram și le încercam - ele părând enorm de imense pe mâinile noastre de copii - ore întregi, pierzând cu totul trecerea timpului.
Peste ani, ne trezeam cu câte un cadou de ziua noastră care semăna teribil de mult cu vreo bijuterie din colecția neprețuită pe care o cunoșteam așa de bine. În fiecare an, cu fiecare vizită, colecția parcă arată altfel. Și astăzi, după mulți ani de zile, și după multe daruri, mă-ntreb oare câte din aceste comori le mai are?!
Fiecare piesă din colectia ei care mi-a revenit spune câte o poveste și îmi amintește de zilele de odinioară în care eram cu toții împreună, prinși în coconul cald și plin de siguranță al unei familii unite.
Există o istorie a fiecărei piese de bijuterii - fie ca e legată de zodia noastră, de culorile preferate a celor pentru care este cumparată, fie ca e o piesă “care se asorteaza cu brățara pe care mi-a dat-o anul trecut”, aceste mici comori au viața lor, unică și plină de farmec, și încorporează până la ultimul detaliu eleganța și gustul mătușii mele pentru ceea ce se numește frumos și artă.
De ziua ei, îi doresc din suflet o zi frumoasă așa ca o bijuterie de pret: plină de înțeles și de istorie, bogată și darnică așa cum este și ea.
La multi ani, Rodi! Te iubim mult și îți dorim mulți, mulți ani sănătoși în continuare!
