Din Inima ...

Pentru Patrick, cu dragoste mare ...

11 august 1978. Maia si bubu (bunicii mei) si cu mine mergeam pe strazile Constantei. Eu aveam un pic mai mult de 3 ani. Maia spune, la un moment dat: “Are inca o fata. O cheama Andreea. E mica tare, neagra si plina de par”. Apoi se facu tacere. Nu se auzeau decat pasii pe caldaram. Eram plini de ganduri. Eu ma intrebam daca “surorile” vin sa traiasca cu tine, sau stau la “spital” unde erau “aduse”.

Aceasta este prima mea amintire despre sora mea.

Dupa aproape 30 de ani de viata, de dureri de crestere, de rivalitate frateasca si de dulcegarii, am crescut amandoua, si ne-am transformat in femei, in doua femei pline de dragoste, in doua femei implinite. Am crescut si am devenit surori de inima, nu numai de sange. Ea este, probabil, dragostea vietii mele. Nu am mai fost in stare sa iubesc niciodata atat de complet, de neconditionat, si de disperat cum o iubesc pe ea!

Iar astazi, s-a nascut fiul ei. Primul ei fiu. Cum sunt puse lucrurile in perspectiva acum!Am incercat toata ziua sa scriu ceva inteligent despre acest miracol, dar nu cred ca miracolele tin de intelect. Ele tin de inima, si acolo ar trebui sa ramana.

Asa ca … din toata inima scriu aceste randuri…

Ea isi dorea un copil in Berbec. A incercat sa il conceapa in asa fel incat sa fie Berbec, si sa fie luptator, si hotarat, asa ca sora ei. Dar data probabila de nastere i s-a fixat pe 11 iunie. Ei, bine! Ca orice femeie gravida, si-a zis: “lasa, sa fie el sanatos si fericit, si ce daca nu e Berbec”. Dar el avea sa aiba planurile lui inca din burta si nu numai prin a nu fi Berbec!

Se misca atunci cand avea chef, nu cand voia ea; era greu de masurat: toti doctorii care l-au vazut i-au tot mutat data probabila a nasterii, bazata pe masuratori: ba pe 10, ba pe 11 iunie, ba pe 21, ba pe 18. Era primul copil de care am auzit fara data fixa probabila a nasterii. Incapatanat si devreme, ca tatal sau, s-a intors cu capul in jos de pe la 28 de saptamani aproape. Era gata de venire! Era superb in filmuletele tridimensionale de la ecograf, si era fara rusine, ca la unul chiar a facut si pipi. Dar era si “gentleman”, dupa spusele mamei lui, ca “nu lovea tare” cand se misca.

Orice nou nascut e deosebit, dar el voia sa fie si-mai-si! A rupt apa in noaptea Invierii, pe 26 aprilie, cu 6 saptamani inainte de cea mai devreme data probabila a nasterii lui. Desi doctorii tot au vrut sa il tina in pantec cat mai mult, zile si chiar saptamani la rand, el era gata de venit! La urma urmei, ii va face placerea mamei si a matusii lui, sa se nasca in aprilie. Bineinteles ca a ales zodia mai buna, Taurul, lipsa de impulsivitate fata de Berbec e oricum mai buna!

Asa ca s-a nascut astazi, ultima zi de Paste. Se spune ca noii nascuti aduc bucurii, dar noii nascuti de Paste, cand Raiul este deschis si lumina dumnezeiasca inunda pamantul, si poti simti sfintenia in aer, ca o miere aurie, sunt de-a dreptul angelici!

E un copil prematur, desigur, dar e cel mai vanjos prematur din spitalul din Montreal, la 1 kg si 900. Chiar si respira singur. Fie ca are tub de oxigen preventiv sau nu, e un copil perfect! E roz si plin de viata. Are un piept lat si umeri lati, asa cum sta bine la un barbat: sa sustina familia, si pe mama lui mica, atunci cand va fi batrana. Are picioare mari, ca tatal sau, si gura frumoasa, tot ca el. Si, in genere, ma repet, dar e perfect!

Am un milion de intrebari la adresa lui Dumnezeu si a Vietii, in genere, si stiu ca in timp, imi vor fi raspunse.Stiu cu siguranta ca va fi extrem de bine ingrijit si se va bucura de cea mai multa dragoste si grija din partea tuturor celor in familiile noastre! Ii promit eu asta, ca matusa si nasa lui.

Sunt sigura ca isi va pastra frumos tineretea, asa ca parintii lui, si le va semana, prin trasaturi frumoase si bine definite. Va fi sofisticat din punct de vedere cultural, asa cum sunt si ei, si destept. Va fi comic, ca multi din familiile noastre si ii va place viata! Va vorbi cel putin 3 limbi si va calatori mult! Asta e sigur! Dar va fi oare un artist, ca unul din bunici? Sau ii va place gradinaritul, ca bunica? Sau ii vor place animalele, sa gateasca sau stiinta, ca ceilalti doi bunici? Sau, in spiritul sau rebel, oare va face ceva cu totul diferit, si fara nici o legatura cu inaintasii lui?! Va alege sa locuiasca in Europa, sau in America de Nord? Ii va place sa pescuiasca, precum tatei lui? Sau ii vor place pisicile, ca mama? Oare va avea ochi albastri? Sau caprui? Parul cret? Ondulat? Sau drept?

Ii vor place cartofii prajiti ca mama lui, sau pure-ul, ca matusa lui?

Acuma, ma uit la o poza cu el si plang. Pare ca are atata VIATA inmagazinata in acel 1 kg si 900 de grame! Are atata curiozitate! Verva si hotarare. Cand avea tuburi pe el, tine cu manuta de ele. Nici nu poate suge la biberon, dar vrea sa simta el cu manuta lui tuburile. Vezi, ca e sensibil, ii place sa atinga lucrurile.

M-am topit toata ziua de dragostea pe care o simt in splendoarea unei fotografii. As vrea sa il am aproape, sa il miros, si sa il ating, si sa ii sarut picioarele!

Molecula cu molecula, e parte din sora mea si sotul ei. L-au conceput din dragoste si ea l-a facut sa creasca, luna de luna, dintr-un punctisor pulsativ pe ecograf intr-o fiinta umana completa, cu 10 degete la maini si 10 la picioare!

Cand am intrebat-o pe sora mea cum arata, a zis ca are picioare mari si asa de fine!!!! – si a inceput sa planga instantaneu. Nu degeaba se spune ca sunt miracole copiii!

E ca si cum o usa s-a deschis pentru noi toti si asa cum lumea era transformata dupa Invierea lui Iisus, asa si lumea e putin transformata dupa nasterea unui copil! Un pic mai plina de speranta, si de lumina!

Se anunta a fi o zi obisnuita: un cer senin, fara nor pe el, cu aer proaspat si rece de aprilie. Soferi pe jumate adormiti aproape ca m-au accidentat de 2 ori dimineata, iar eu m-am imbracat prea subtire, cum fac mereu in aprilie, ca luna asta e asa de capricioasa. T.S.Elliot spune ca “Aprilie e luna cea mai cruda”. Dar oare este? Cea mai cruda si cea mai dulce, se pare! Poate.

Viata lui nu va semana deloc cu a mea si a sorei mele. El e nascut in Lumea Libera, despre care tata ne vorbea ca si cum ne zicea o poveste. Dar aceasta lume de basm este lumea lui acum. Iar oportunitatile sunt fara limita aici. Pe prima pagina a ziarului de azi este o femeie candidand pentru presedentie. Si asa dam faclia mai departe. Si asa ma simt si mai albita. Zambetele mele au acum riduri la ochi! Dar zambesc, pentru ca sunt fericita. Fericita ca acum avem un barbat in familie care va aduce speranta, si sprijin mai tarziu. Viata merge inainte! Iar sangele nostru merge mai departe.

E ciudat: nu ma simt ca si cand jumate din inima mea care a purtat dragostea pentru sora mea atatia ani a fost injumatatita azi, ca sa ii faca loc si lui Patrick; dar mai degraba ma simt ca si cum inima mi-ar fi explodat si e de doua ori mai mare, si astfel le port amandurora aceeasi cantitate de dragoste pe care am simtit-o pentru ea timp de 30 de ani.

Acum stiu ca noii-nascuti nu traiesc la spital, unde “vin”. Multumesc lui Dumnezeu ca vin acasa cu noi si ne lumineaza vietile si casele si ne fac mai iubitori, mai buni si mai iertatori. Ne invata responsabilitate si dragoste.

Ma rog sa traiesc de ajuns ca sa vad ziua in care va avea si el un copil. Ca sa il vad si pe el la fel de fericit cum e sora mea astazi. Sa le vad si lor dragostea si legatura solida si plina de iubire pe care am vazut-o azi intre ea si el. Ma voi hrani din vederea acestei legaturi inca 30 de ani, cu siguranta!

Dragii mei, va multumesc la toti trei, pentru ca mi-ati ingaduit sa fiu parte din aceasta experienta unica!