Putere ... tenacitate ... caracter ... fermitate ... integritate ... – sunt doar câteva virtuți care îmi vin în minte când mă gândesc la mama ...
Mama nu a avut o viață ușoară
– spune și ea asta cu orice ocazie care i se ivește...
Nu enumerez aici multele pete
negre pe care i le-a aruncat viața în cale încă de când era copil și mai apoi și
in anii de adult – cei care o cunosc bine știu povestea ei.
Azi vreau doar sa îmi
amintesc de ceea ce ne-a învățat ea pe noi din experiența zilelor ei grele de
peste timp, experiență care a format-o în cel mai puternic caracter pe care
l-am întâlnit vreodată.
În fiecare moment in care
mi-a fost greu in viață, în fiecare clipă când m-am găsit la o răscruce, la o cumpăna,
am auzit mereu vocea mamei, aducând-mi mereu aminte să nu mă uit mai departe decât
în mine însămi: ca un înțelept budist, mi-aducea mereu aminte că răspunsurile
sunt în mine, în sufletul meu, în mintea mea, și nu mai departe ...
Mi-a adus mereu aminte că
sunt echipată de la natură (de la ea, mai bine-spus) cu tot ce am nevoie, că
sunt puternică și că voi face mereu o alegere bună pentru mine, pentru că
sunt înzestrată cu exact ceea ce trebuie să „fac față la tot ce îmi
este pus in cale”.
Când o întrebam dacă nu
se teme de vreun șef, răspundea cu o seninătate și siguranță de sine de
nezdruncinat: “Vai de mine! Dar ce au șefii in plus față de mine? Un titlu? Caracterul,
știința și siguranța de sine nu stau într-un titlu! Avem amândoi o facultate, aceeași
experiență, un creier, de ce să îmi fie frică?! De un titlu pe care azi îl ai
și mâine, nu?”
Astăzi, peste mulți ani, îmi
dau seama cât adevăr există în aceste cuvinte!
Ne-a insuflat mereu
certitudinea că nu suntem „nici primele și nici ultimele care trec print-o încercare”
– și așa prindeam curaj de fiecare dată pentru a merge înainte.
Așa ne-a învățat toată viața:
că puterea, siguranța există în noi înșine. Ne-a învățat să credem in
autosuficiență mai mult decât in orice, ne-a învățat că suntem noi înșine in stare să răzbatem
prin orice. Nu prin morală a făcut asta, ci prin exemplul ei,
prin felul în care a răzbătut ea printr-o viață mult mai grea și amară decât a noastră
ar fi putut fi vreodată.
Pe mine, personal, m-a învățat
sa mă ascult – să ciulesc urechile la adâncurile ființei mele și să aud ce îmi
spune: toate marele alegeri pe care le-am făcut vreodată le-am făcut ascultându-mă
pe mine însămi, având siguranța că nu exista dilemă pe care să nu o pot rezolva singură.
Orice dram de curaj,
orice credință, orice putere pe care le-am găsit vreodată în mine de-a lungul
existenței mele le-am moștenit de la ea.
Dintre toate mamele din
lume, poate nu a fost cea mai “mămoasa” în
sensul că nu ne-a alintat, și nu ne-a răsfățat la maxim, dar ne-a dat niște calități
infinit mai importante și de mai mare
valoare decât alintul: încrederea în noi înșine, reziliența, curajul fără
limite de a crede în puterile proprii, duritatea de a rezista în orice situație
– toate acestea ne-au înzestrat cu o armură mult mai importantă și mai indispensabilă
supraviețuirii unei vieți care s-a dovedit a fi, pentru noi, uneori nedrepte și
alteori aspre, dar foarte adesea singure.
Astăzi, în ziua când o celebrăm pe mama, cel mai
important om de pe pământ pentru mine, simt în fiecare mușchi, în fiecare por, în
fiecare celulă puterea și tăria pe care mi le-a transmis, și care vor rămâne și
in mine cât timp mai exist.
Mom, nu aș fi putut
ajunge nicăieri fără încurajările tale, fără sprijinul pe care ni l-ai dat,
chiar și in detrimentul bucuriei tale, an de an, zi de zi, in modul tău tăcut,
ferm, și nu in ultimul rând, puternic și impetuos de a fi.
O călăuză neclintită, un
far luminos si neșovăitor, un exemplu de calm si putere – ne călăuzești mereu,
oriunde ne-am afla, si oricâtă distantă fizică ar exista intre noi ... Ești
parte din noi; te auzim, te purtăm și te simțim în fiecare bătaie a inimii; în
fiecare respirație ...
Tot ce îmi doresc este să
te asculți pe tine însăți și să iți asculți
propriul sfat de a continua să răzbați prin orice durere, si orice
obstacol. Astfel, mergând mereu înainte ( „că înapoi nu se mai poate”), să
continui să fii cu noi multe, multe, toamne de acum înainte, să ne bucuri cu înțelepciunea
ta nesfârșită, lucidă și calmă, să te știm aproape mereu și să ne amintești
mereu că totul se poate … pentru noi, dar mai ales, pentru tine.
Te iubim, mom!
Cu mulți ani și multe speranțe
înainte ...
No comments:
Post a Comment