Eu nu stiu altii cum sunt, dar eu nu ma gandeam daca vom ajunge vreodata la aniversarea de 50 de ani in ziua cand m-am casatorit ... Nu ma gadeam mai departe de urmatoarele 2-3 ore ... Ma gandeam: oare am platit pe toti cei implicati in logistica nuntii? Restaurantul? Cei cu tortul? Oficianta de casatorie? Oare am comandat destula mancare pentru invitati? Oare invitatii vor gasi sala de nunta si se vor simti bine? Desi aveam doar 13 invitati, aveam emotii ...
Nu am avut nici emotii ca pasul pe care il faceam nu era potrivit ... Nu ma intrebam oare cat vom dainui in casatorie? Un an? Doi? Zece? Doua zeci?! Nu imi puneam asa probleme ... Stiam ca e cea mai buna decizie pe care o luasem vreodata si in rest ... imi vedeam de ale zilei si savuram momentul.
Ma intreb oare ce credeau parintii mei acum 50 de ani, in ziua nuntii lor?! Oare aveau emotii? Erau fericiti? Erau siguri ca si-au gasit sufletul pereche care le va fi calauza si prieten cel mai bun din acea zi inainte? Aveau dubii? Se iubeau?! Nu stiu - pentru ca nu eram de fata ... Dar cunoscandu-i mai apoi, si acum, stiindu-le intreaga casnicie, pot sa imi imaginez ca era probabil cea mai fericita zi din viata lor de pana atunci!
Erau doi copii. Capul plin de vise si sperante. Inima plina de amor si fericire ... Ce vremuri?!
Daca ii cunoasteti pe parintii mei, nu cred ca exista prea mare dubiu ca s-au iubit. Enorm ... Faceu totul impreuna si luau mereu decizii impreuna ... Erau nedespariti in fiecare clipa a fiecarei zile ... Chiar daca nu mereu impreuna fizic, erau impreuna in spirit si in gand ... Isi completau propozitiile ...
%20(1).jpg)
Astazi, la 50 de ani de la ziua unirii lor in dragoste, tata nu mai este aici pe pamant. Dar sunt ferm convinsa ca este langa mama in spirit si ca vegheaza asupra ei in fiecare minut. Sunt convinsa ca nu ne-a parasit decat fizic. Sufletul lui ne va urma in fiecare clipa, in eternitate!
La nunta mea am avut un tablou cu o rama alba pe care invitatii au scris cate un gand pentru inceputul nostru de viata impreuna ... Tata a scris: “Respectati-va si veti fi fericiti Baby si Anisoara” Putini stiu ca aceasta era credinta lui de neclintit - ne spunea adesea ca dragostea dureaza 2 minute, dar respectul nu se stinge niciodata ...
Astazi, la ziua lor aniversara, imi doresc sa fi stiut ce au simtit acum 50 de ani. Isi propuneau oare sa ajunga la 50 de ani? Probabil ca nu ...
La fel de mult imi doresc sa fi stiut cum ar fi petrecut ziua de azi, daca ar mai fi fost inca impreuna ... Sigur tata ar fi organizat o petrecere frumoasa, i-ar fi cumparat mamei flori si probabil o bijuterie (cu siguranta un inel), si impreuna si-ar fi amintit de realizarile de peste ani. Ar fi mers probabil la biserica pentru nunta de aur ...
Din pacate, viata are alte planuri si de contra noi nu ne putem pune, pentru ca e deseori mai puternica decat dorintele noastre ... Astazi, nu se poate sa ii avem alaturi pe amandoi si sa ii pretuim, fizic, asa cum ar merita-o, pentru o dragoste si o viata bogata si demna de respect, impreuna ...
O facem insa din tot sulfetul, sprijinind-o pe mama cum putem, de unde putem, cu dor, cu drag, cu dragoste multa, cu lacrimi in ochi, si cu imbratisari calde, de oriunde ne-am afla ...
Odihna lina tatei!
Mama, o zi senina, in care sa te bucuri de fericirea pe care ati cunoscut-o impreuna si sa plangi mai putin pentru dorul pe care cu siguranta il simti dureros ... Ati cladit o viata frumoasa, o generatie de copii frumosi si impliniti - bucura-te pentru realizarile facute impreuna si pentru fericirea care a fost ...
Noi iti multumim, asa cum ii multumim si tatei, pentru tot ce ne-ati dat si pentru ceea ce suntem astazi. Nu ar fi fost nimic posibil fara voi si fara dragostea si respectul vostru reciproc ...
Va iubim si te iubim si suntem mereu langa tine. Acum si in fiecare clipa. Mereu.
No comments:
Post a Comment