Glorious Day!

On February 27, …

… 1560, the treaty that expelled the French from Scotland was signed.

… 1776, the Battle of Moore's Creek Bridge in North Carolina broke up a Loyalist militia during the American Revolutionary War. (Some things are awfully stubborn to go away, aren't they?!)

… 1812, poet Lord Byron gave his first address as a member of the House of Lords.

… 1860, Lincoln made a speech at Cooper Union in New York that was largely responsible for his election to the presidency.

… 1900, the Brits founded the Labour Party.

… 1902, Detroit, MI held its first auto show. (Coincidence? Methinks not!)

… 1922, a challenge to the Nineteenth Amendment to the United States Constitution, allowing women the right to vote, is rebuffed by the Supreme Court. (as it should have been!)

… 1940 – Carbon 14 (or radiocarbon) is discovered.

... Constantine the Great, the emperor (272), John Steinbeck, the Nobel Prize-winning writer (1902), Joanne Woodward, the actress (1930), and Dame Elizabeth Taylor (1932) were born.

We also have a full moon today and today is also, … International Polar Bear Day. (no joke!)

So many important milestones, but the most important one is … you!

Reading through all of them reminded me of you: serious and professional, dark, funny, explosive, literary, lover of creatures and everything British, artsy, principled and opinionated, admirer of history and politics, as good with your hands as you are with your brain, hopeless soldier of love, respectful and all wrapped up in jest and clever wit. 

Only you are much, much more:  my love, my friend, my soul twin, my mate in strangeness, my anchor, my calming waters.

Happy birthday, my love! I am forever blessed that I get to spend another day to celebrate you.

O Nouă Zi. Un Nou An.

Sunt oameni in viața noastra pe care nu îi alegem - părinții, frații, surorile ... Ne sunt dați și fie că ne place, fie că nu ne place, vor face mereu parte din viața noastră. Într-un fel sunt parte intrinsecă din cine suntem și suntem parte și noi din cine sunt ei ... Acești oameni sunt organic integrați în materialul din care suntem făcuți; suntem atât de aproape, prin sânge, că mă întreb câteodată dacă ne mai aducem aminte cum “ne-am întâlnit”, de unde venim fiecare, care ne sunt intențiile, visele ...

Sunt oameni pe care îi alegem noi - prieteni, colegi, cunoștințe, soți sau soții. Care nu au obligații de sânge de a ne fi aproape și nici noi nu avem față de ei. Când relațiile cu aceștia durează ani și ani ... și ani ... putem spune că am ales bine. 

Apoi mai este o categorie de oameni - cei nealeși de noi, dar aleși de cei care ne sunt aproape, sau cei din familia noastră. Rude prin alianță, ii denumim. Așa căpătăm cumnati și cumnate, nași, câteodată veri si verisoare. Aceștia sunt o categorie mai aparte - nu i-am ales și nu ne-au ales nici ei, dar nu sunt aleși nici de soartă, ca rudele de sânge, deși într-un fel ... sunt ... aleși de rudele de sânge. 

Cumnatul meu a apărut în viața mea acum circa 25 de ani. 25! Eram alți oameni atunci, parcă despărțiți de cine suntem astăzi de veacuri de evolutie! 

Astăzi, de ziua lui, mă gandesc cu drag la acești 25 de ani! Deși nu ne-am ales unul pe altul, am făcut parte din aceeași familie de 25 de ani. E interesant cum se împletesc drumurile vieții! 

Până acum 25 de ani, noi nu existam din punctul nostru de vedere individual. Și astăzi, după 25 de ani, nu-mi pot imagina familia noastră fără el ...Am fi mai nu numai mai puțini, dar am fi și mai puțin ... cu siguranță mai altfel pentru că ne-ar lipsi tot unicul pe care îl poate aduce doar el. 

Mă gandesc astăzi la momentele de bucurie din acești ani și la cele mai triste - toate petrecute alături, în aceeași familie: petreceri, vacanțe la mare, concedii, nunți, pierderile celor dragi, divorțuri, cariere, multiple locuințe în care ne-am simțit în familie, mese bogate împărtășite la multe ocazii deosebite ... Gânduri bune si de dor, mai cu seamă de bine, pe care ni le-am urat peste ani. Totul, toată această viață culminând cu cei doi copii minunati pe care ni i-a adăugat familiei noastre, rotunjind-o și făcând-o cu adevărat completă. 

Când o alianță de acest fel durează peste ani și ani nu poți sa fii decât recunoscător și să admiri constanța și dragostea acestor rude alese de a rămâne lângă noi și a contribui zilnic la materialul unic ce alcătuiește familia noastră dodoloață. 

La mulți ani, Gabi! Multă sănătate și mulți ani înainte împreună cu noi toți ...

The Baby Is 10!

"Shake dreams from your hair

My pretty child, my sweet one.

Choose the day and choose the sign of your day

The day's divinity

First thing you see.” (Jim Morrison - Awake)

I remember when I saw you the first time. You were a couple of months old. I tried to come earlier, to be there for your birth but you had to come in your own due time. So, you came a little ways after I had left. 

I came back and you were maybe 2-3 months old and your little baby face was not a baby face at all. It was wide awake, aware, almost judgmental. Your dad said you looked so smart that you stared at everyone in the room as if we were all too stupid for you. It was probably true. We are. 

When did the 10 years go, I don’t know?!

You are becoming such an amazing human, Kev-Kev, that I don’t even know where to begin with my wonder. 

Your heart is amazing. You’re kind and you’re thoughtful. You share like no one else I know. You wait your turn. You’re grateful. You take scraps and make them better. You are clever. There is not one conversation we have that you’re not leaving me either thinking differently or laughing. You make us better as people and more fun as a family. 

Your quick temper reminds us all that you’re one of us, after all! As much peace as you’re capable of, your tantrums are punchy but quick ... They die as fast as they’ve come. You’re a typical baby who just wants to be heard. 

You have more wisdom than it should be legal for being 10. You’re a kids’ kid and an adult thinker all in one small body! Books and the written word are your greatest love (maybe only second to cats?!) and God, am I grateful for that! You read and know beyond your years. 

The creatures! Oh, they are your passion. You love them with every pore in your body, it seems. 

My favorite memory of you is this: a couple of years ago, we walked down the street to grab some brunch at your favorite place. After eating, you got a candy (of course!)  from the hostess’s desk and because you never stop talking, it fell out of your mouth as we were walking down the street. I thought you’d pick it up and eat it, but of course you didn’t. You looked at it with your head cocked to one side and said “Oh, I will leave it there for the ants.” You’re our little communicator with the animal kingdom, our little messenger, our cat and dog and bunny and owl and ladybug and all the creatures’ whisperer. 

You hear a vibration of the world that we don’t. It’s a world of wonder and magic and love. We trust in you that it does exist. Thank you for sharing that world with us, sweet Kev. May the wonder and the growth never stop. 

I’m not the best aunt in the whole wild world, like you say, but you are our best little (in stature, not in mind) wild man in the whole world! We love you today on your birthday and forevermore ...